164 vizualizări 8 sep 2019

Studiul a fost elaborat de think-tank-ul The European House – Ambrosetti împreună cu Fundaţia Enel şi include contribuţii şi sugestii din partea Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), a mediului de afaceri internaţional şi românesc (Alcoa, Dacia, UNTRR, AFEER), a Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), BNEF şi alţii.

Rezultatele modelului au evidenţiat faptul că tranziţia energetică, posibilă în urma procesului de electrificare generată prin intermediul surselor de energie regenerabilă (RES) şi al digitalizării, reprezintă o oportunitate, iar rezultatele sale sunt deosebit de pozitive pentru stimularea producţiei industriale şi a ocupării forţei de muncă în ţările UE-28, precum şi în Italia, Spania şi România.

Studiul ia în calcul estimările rezultate în urma aplicării a trei scenarii diferite (Scenariul de Referinţă al UE, Scenariul EUCO3232.5 şi Scenariul Eurelectric), bazate pe evoluţia cererii finale de energie, care ia în calcul metode alternative de trecere la noi surse de producere a energiei electrice.

România are o cotă de energie din surse regenerabile peste nivelul Uniunii Europene, dar cu un PIB pe cap de locuitor de 9.600 de euro, care se situează sub media Uniunii Europene.

În 2030, se preconizează că România va înregistra o reducere cu 43,9% a producţiei de energie generată de sectoarele incluse în schema de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) şi de 2% a energiei provenită din sursele care nu sunt incluse în schema ETS, care raportează emisiile de gaze cu efect de seră (GHG) faţă de nivelurile din 2005. În aceste condiţii, România va reuşi să atingă o pondere de 27,9% a energiei regenerabile din consumul final şi sa îşi îmbunătăţească eficienţa energetică cu 37,5% (Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice).

Performanţa României în atingerea ţintelor stabilite de Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice a fost evaluată folosind aceeaşi metodologie ca şi în cazul Italiei şi Spaniei. Spre deosebire de aceste două ţări, România pare să fie pe drumul cel bun în privinţa îndeplinirii tuturor ţintelor legate de energia regenerabilă pentru consumul final, emisiile de de gaze cu efect de seră (GHG) şi consumul de energie. În plus, este de aşteptat ca România să evolueze peste aşteptări în privinţa ponderii energiei regenerabile din consumul final de energie care, conform estimărilor, va ajunge la o cotă de 29,5%, cu 1,6 puncte procentuale mai mare decât ţinta oficială stabilită pentru 2030.

România a depăşit deja obiectivul stabilit pentru 2020 care prevede ca 24% din producţia de energie să provină din surse regenerabile, din moment ce ţara a înregistrat încă din 2016 o cotă de producţie din surse regenerabile (RES) de 25%.

Datorită acestei performanţe, ţinta de producţie pentru regenerabile stabilită pentru 2030 pare una destul de modestă raportată la nivelul actual: se preconizează că ponderea va creşte la 27,9% până în 2030, de la 26,2% în 2020. Acelaşi lucru este valabil şi pentru obiectivele RES referitoare la consumurile de energie electrică utilizată pentru încălzire şi pentru răcire, ponderea energiei din surse regenerabile urmând să se modifice cu -2,2%, respectiv +4,8% până în 2030. România îşi propune, în schimb, să încurajeze adoptarea surselor de energie regenerabilă pentru sectorul transporturilor, a căror pondere din consumul final de energie se preconizează să crească de la 10% în 2020, la 17,6% până în 2030.

Principalele beneficii ale tranziţiei energetice vor fi înregistrate în zona serviciilor digitale, a producţiei industriale, a ocupării forţei de muncă şi a calităţii aerului.

Serviciile digitale vor avea un rol crucial în încurajarea tranziţiei energetice, care este în curs de derulare. Printre acestea: tehnologii de stocare integrate în sistemele de alimentare cu energie; managementul inteligent al reţelei; programe ”demand response” care stimuleaza clientii să îşi reducă consumul în perioadele de vârf; platforma de partajare; sisteme de la casă la reţeaua electrică; integrare vehicul-reţea elelctrică, care permite acoperirea vârfurilor de consum cu energie provenită din bateriile maşinilor electrice ; sisteme de control a consumului de energie în locuinţe cu ajutorul automatizărilor; sisteme cu senzori.

Valoarea producţiei energetice, la nivelul anului 2030, obţinută cu ajutorul acestor servicii suplimentare de furnizare care pot fi activate în următorii ani (variantele comerciale pot fi lansate în următorii 3 - 5 ani) se ridică la 65 de miliarde de euro în Uniunea Europeană şi 1 miliard de euro în România. Aceste valori ar putea fi subestimate. Faptul că unele servicii digitale încă se află într-o fază incipientă de dezvoltare, iar literatura de specialitate pe acest subiect este limitată, poate subestima valorea de piaţă generată de aceste servicii digitale în 2030.

Valoarea producţiei obţinute cu ajutorul tehnologiilor electrice va creşte în România de la +1 miliard de euro (în Scenariul de Referinţă al UE) la +3 miliarde de euro (în Scenariul Eurelectric) în perioada 2017 - 2030. Această creştere depăşeşte scăderea preconizată a valorii producţiei de energie din surse termice, cu un aport net în ceea ce priveşte producţia industrială, în intervalul de 2-3 miliarde de euro în 2030, care include şi contribuţia relevantă a serviciilor digitale suplimentare care ar putea fi activate prin adoptarea unor surse de energie neconvenţionale.

Impactul asupra forţei de muncă arată un efect pozitiv al tranziţiei energetice pentru Uniunea Europeană. În România, efectul net se situează între +30,000 până la peste +52,000 de noi locuri de muncă create până în 2030.

Mijloacele de transport electrice permit reducerea emisiilor poluante şi îmbunătăţirea calităţii aerului, în special în zonele urbane. Înlocuirea tehnologiilor termice cu cele electrice în sectorul de transport (vehicule electrice) şi cel rezidenţial (pompe de căldură) va contribui cu precădere la reducerea deceselor premature în Uniunea Europeană, Italia, Spania şi România, cu 5.000, respectiv 1.000, 500 şi 170 de unităţi în 2030.

Patru politici, care implică demersuri specifice, au fost identificate pentru a face faţă provocărilor legate de tranziţia energetică şi redistribuirea efectivă a beneficiilor sale: Sprijinirea implementării tehnologiilor electrice prin promovarea unei conversii eficiente a lanţurilor de valoare către tehnologii electrice; Gestionarea pierderilor de locuri de muncă, creşterea oportunităţilor de noi locuri de muncă şi abordarea problemei recalificării şi îmbunătăţirii abilităţilor; Abordarea problemei energiei pentru consumatorii defavorizaţi; Promovarea unei redistribuiri corecte a costurilor asociate tranziţiei energetice.

O recomandare finală este identificarea celor mai bune practici puse în aplicare la nivel internaţional pentru a gestiona eficient perioada de tranziţie şi a le transpune la nivelul ţărilor UE28.

Citește și: