Dorin Oancea
765 vizualizări 11 aug 2019

„Faptul că România ar avea mai multe insolvenţe frauduloase decât alte state europene este un mit care face rău mediului de afaceri. De altfel, cifrele ne arată că România se află chiar sub media europeană în ceea ce priveşte insolvenţele frauduloase. Iar la nivel european, numai 4-6% dintre falimentele sunt frauduloase”, spune Vasile Godîncă-Herlea.

Directorul companiei specializată în administrarea insolvenţelor spune că sursa oficială la care se poate face referire este numărul de dosare deshise şi soluţionate în instanţă pentru atragerea răspunderii împotriva companiilor în insolvenţă. „Analizând aceste informaţii, observăm o scădere a numărului de dosare deschise de aproximativ 58% din 2014 până la începutul lui 2019, semn că tot mai puţini parteneri de afaceri pun insolvenţa pe seama practicilor ilegale sau netransparente ale managementului companiilor. Astfel, doar pentru 3,4% din totalul insolvenţelor există un dosar de antrenare a răspunderii pe rol/în desfăşurare, deci care nu are încă o decizie. După soluţionare este posibil să rămână un procent şi mai mic”, a explicat CEO-ul.

Vasile Godîncă-Herlea spune că o procedură de insolvenţă „problematică” se deosebeşte de o procedură care se desfăşoară în parametri normali în principal prin lipsa de transparenţă în activitatea societăţii atât anterior cât şi ulterior insolvenţei, o comunicare sau o colaborare deficitară a reprezentanţilor societăţii debitoare cu practicianul în insolvenţă şi reticenţă în furnizarea de informaţii şi documente privind demersurile societăţii şi deciziile luate. „În toate cazurile, astfel de manifestări trebuie analizate şi puse în context, iar constatarea unei activităţi frauduloase trebuie făcută de către un judecător în urma administrării de probe”.

Cele mai comune tipuri de practici privesc probleme contabile sau o contabilitate fictivă sau documente contabile ascunse; folosirea bunurilor sau conducerea activităţii societăţii în interes personal; deturnarea sau ascunderea bunurilor societăţii; încheierea unor acte frauduloase care lezează drepturile creditorilor (de exemplu sustragerea bunurilor de la urmărirea creditorilor); plăţi preferenţiale sau plăţi în avans în detrimentul altor creditori.

O poveste de succes în redresarea unei astfel de companii poate însemna, după caz, salvarea unei părţi din business: active, brand, salariaţi, contracte, licenţe sau a business-ului per se. „Nu ştim să existe poveşti de succes ale unor insolvenţe frauduloase, în mare pare pentru că în momentul fraudării creditorilor sau a partenerilor de business aceştia îşi pierd încrederea în tot ceea ce reprezintă businessul respectiv: produsul său, acţionarii lui şi membrii conducerii”, adaugă directorul CITR.

„Noi am tot vorbit despre faptul că numai 4-6% dintre falimentele de la nivel European sunt frauduloase. În ceea ce priveşte situaţia României, analizând numărul de dosare active pe rolul instanţelor pentru atragerea răspunderii împotriva companiilor aflate în insolvenţă (atât falimente cât şi reorganizări) în 2018 (30.847), reiese un procent de numai 3,4% insolvenţe cu potenţiale nereguli – şi acestea dosare în curs de soluţionare. După decizie, este posibil ca şi acest procent să scadă”, a adăugat Vasile Godîncă-Herlea.

Nu există un anumit domeniu sau o zonă georgafică unde fraudele sunt mai frecvente însă, poate exista o predispoziţie în industrii care folosesc mult rulaje de cash sau unde încasările şi plătile se efectuează în cash, unde urma disponibilităţilor e mai greu de urmărit. „Dar nu se poate generaliza”. .

Procedura insolvenţei beneficiază de două mari instrumente puse atât la dispoziţia creditorilor, cât şi a practicianului în insolvenţă pentru a corecta dezechilibrul cauzat patrimoniului societăţii de acte, operaţiuni sau comportamente dăunătoare intereselor acesteia şi a creditorilor. „Din fericire, există un cadru legal pentru anularea actelor frauduloase şi atragerea răspunderii împotriva persoanelor care au săvârşit aceste acte. Legea insolvenţei facilitează promovarea acţiunilor de anulare a actelor frauduloase prin instituirea unei prezumţii de fraudă, astfel încât practicianul în insolvenţă sau creditorii care formulează acţiunea nu mai sunt ţinuţi să probeze caracterul fraudulos al operaţiunii”.

Pentru a nu descuraja antreprenorii în a lua decizii de business trebuie conştientizat că situaţiile sunt diferite şi este întotdeauna obligatoriu ca acţiunile să fie analizate şi puse în context. Business-ul înseamnă asumarea unor riscuri şi decizii de oportunitate, iar dacă ulterior oportunitatea nu se concretizează, atunci nu se poate considera că reprezintă un demers fraudulos. „Totuşi, atunci când se constată existanţa unor cazuri care dăunează intereselor societăţii şi al creditorilor, Legea insolvenţei pune la dispoziţia practicianului în insolvenţă sau a creditorilor posibilitatea formulării de acţiuni pentru atragerea răspunderii sau anularea actelor. Totodată, nu este exclusă nici aplicarea răspunderii administrative sau chiar penale pentru faptele care constituie contravenţii sau infracţiuni”, a adăugat directorul CITR.

CITR este parte a CITR Group, grup de firme specializat în soluţii personalizate pentru companiile aflate în impas economic. CITR are o experienţă de aproape 20 de ani, şi dispune de 10 filiale din România şi un birou internaţional, localizat în Cipru.

Avocatul Vasile Godîncă-Herlea este ocupă poziţia de CEO al CITR de la finalul anului 2016, coordonând peste 150 de proiecte cu grad de complexitate ridicat, precum insolvenţa Proges, Concefa, Rulmentul şi Mondex. A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi studiile de master în drept privat la aceeaşi universitate.

Citește și: