11343 vizualizări 18 feb 2018

„Îmi place şi o trăiesc cu foarte multă bucurie! Că e bine, că e mai puţin bine, că e greu, că e uşor, că plec, că vin! Dacă rămâi într-un loc, fă-o cu toată bucuria şi cu toata inima deschisă, dacă pleci dintr-un loc trăieşte plecarea asta cu inima deschisă! Până la urma cred că lucrurile bune vin către tine în momentul în care simt o inima bucuroasă. Dacă inima este umbrită este ca o uşă închisă în faţa binelui”, spune ea într-un intreviu pentru Gândul şi Mediafax. 

În viaţă, a avut şi momente nu tocmai uşoare, fiind hărţuită chiar de medicul său, dar şi de un coleg. 

„N-a fost uşor. Au existat momente, dar cred că orice femeie cu mintea întreaga poate să depăşească. M-am gândit să scriu despre toate aceste lucruri la un moment dat, la pensie când o să am timp, pentru că sunt experienţe urâte pentru mine la momentul acela, care m-au schimbat poate, mi-au inhibat clar din feminitate, tot timpul am fost foarte atentă cât e decolteul, cât…ştii?! Te transformă uşor întâmplările astea, dar care poate le sunt de folos altora. Pe vremea noastră (râde), în tinereţea noastră nu se făcea atâta tam-tam ca acum, au, m-a atins cu un deget, m-a harţuit. Acum hărţuirea sexuală a căpătat o altă dimensiune. Atunci ne luptam singure cu ea”, spune ea. 

Redăm intergral interviul acordat agenţiei Mediafax şi Gândul de Irina Reisler.

În ce circumstanţe ai decis să iţi închei socotelile cu televiziunea şi sa iţi faci un business?

Irina Reisler: Nu eu mi-am îcheiat socotelile cu televiziunea, nu a fost o decizie gen gata, până aici a fost, de acum schimbăm macazul. Practic businessul m-a ales şi viaţa m-a purtat către el. Concret într-o vară, emisiunea pe care o realizam şi prezentam era în vacanţă şi m-a sunat una dintre colaboratoarele mele de la emisiune, asistent medical şi specialist în estetică să îmi spună că s-a închis clinica la care lucra şi să mă roage să o ajut să îşi găsească un loc de muncă. Şi în momentul acela în mintea mea s-a produs aşa, ca un scurtcircuit a fost şi am zis: dacă eu nu pornesc acum un business pe picioarele mele, n-o voi face niciodată. Seara când Marius, soţul meu, a venit de la televiziune, şi el tot producător tv toată viaţa, i-am spus uite aşa, aşa, aşa, ce-ar fi să deschidem noi o clinică şi să o luăm pe Gabriela şi ăsta sa fie startul. Zis şi făcut, a doua zi am sunt-o pe terapeuta respectivă, i-am spus că deschid eu o clinică de estetică medicală şi am anulat vacanţa în care urma să plecăm peste două săptămâni, cu banii recuperaţi am cumpărat un minimum necesar pentru o clinică de înfrumuseţare şi din septembrie am dat startul. S-au legat, lucrurile s-au legat…şi eu cred foarte mult ca atunci când ceva trebuie să existe, viaţa curge înspre sensul ăla. Era în plină criză, o prietenă chiar îmi spunea “păi ce faci, cât curaj ai, saloanele închid, tu abia acum deschizi?” Şi-am spus aşa, dacă continui să-mi spui asta, este ultima oara când ne intâlnim.Eu deschid acest business ca să meargă nu ca să se prăbuşească. Ş-aşa a fost. De la an la an businessul a crescut , fară nici un fel de reclamă agresiva, a crescut pe puterile lui, pe recomandări pe ceea ce facem acolo şi iarăşi cred că o bază temeinică asa o pui. O pui prin fapte nu prin vorbe frumos colorate.

Câţi bani ai avut?

Foarte puţini. Am avut banii de o vacantă la Barcelona, acolo era planificat să plecăm. Nu mai ţin minte suma exactă, dar am pornit de la două paturi de masaj, un minim de aparatură, cea mai simplă de pe piaţă la ora aceea, şi un terapeut. În 2011 s-a întâmplat asta, iar acum suntem la un business pe trei etaje care s-a diversificat foarte mult ca ofertă, cu mult mai mulţi angajaţi. Am crescut de la an la an. Am început însă cu foarte puţin, dar cu foarte multă experienţă în zona de lucru cu publicul, e foarte important să ştii ce înseamnă clientul cu adevarat şi să-l tratezi ca atare, să nu îl consideri un şurub pe bandă rulantă. Am pornit cu un terapeut foarte bun şi în trei luni a trebuit să angajez şi alţii şi am fost de asemenea foarte atentă. Ştiam exact ce înseamna un masaj anticelulitic corect, cum se fac toate procedurile de estetica medicală, din experienţa din televiziune, ultimii ani, mulţi, vreo 7, au fost ani în care am lucrat în zona de estetică şi de nutriţie. Privind la altii, eu am ştiut când am deschis businessul meu foarte exact ce nu vreau să am.

Şi ce nu vioiai să ai?

Nu voiam sa am bandă rulantă, nu voiam să am terapeuţi născuţi peste noapte din oameni cu 8 clase, nu voiam să iau doar banii de la oameni si atât. Cred că a fost cel mai important lucru: să nu vezi un business ca pe o cifră de afaceri, ci ca pe o întâmplare frumoasă în care dăruieşti oamenilor şi în care primeşti la rândul tau.

Cine ţi-a făcut marketingul, cine ţi-a făcut PR-ul?

Eu! Cum? Cu experienţa din cei 15 ani de televiziune în care am făcut PR-ul altora. Cu experienţa anilor de lucru in ProTV unde am învăţat privind la alţii, începând cu Adrian Sârbu, până la oamenii de marketing care lucrau pentru emisiunea mea, fară să vreau am folosit acea experienţă. Nu a fost nimic plănuit, nu am pus pe hârtie azi fac aşa, mâine scriu aşa, au fost lucruri naturale care au venit din mine, pur şi simplu. Şi astăzi tot eu mă ocup de tot ce înseamnă imaginea salonului, a magazinului online, a mea , a terapeuţilor mei, o fac cu drag si o fac nu ca pe un job ci ca pe o parte din viaţa mea.

Care a fost cea mai neagră zi din viaţa ta de femeie de afaceri?

(râde) Nu am avut nici o zi neagra!

Gri?

Nici măcar! Sunt perioade grele, sunt perioade foarte grele, sunt perioade mai puţin bune. Dar este foarte important pentru mine să mă concentrez pe menţinerea businessului meu la un nivel competitiv, mă preocupă mai mult asta decât zona umbroasă. Chiar şi acum, situaţia politică, economică, nu sunt dintre cele mai strălucite. Eu am un singur scop şi-mi canalizez energia către un singur lucru: să fiu la standardul competitiv la care sunt acum. Nu pot să spun am avut zile în care, uite, am plâns că nu merge sau …habar nu am! Au fost şi întâmplări neplăcute, am renunţat la anumiţi oameni, sunt inevitabile până la urma. Eu am învaţat în cei 15 ani de televiziune, de lucru cu oamenii, că până la urma oamenii vin şi pleacă, e un circuit firesc al vieţii şi important pentru mine este sa învăţ lecţiile pe care le primesc şi prin venirea acestor oameni şi prin plecarea lor. Am învăţat, poate din televiziune, că trebuie să ştii să şi pierzi. De la oameni până la bani. Când ajungi la liniştea şi la impăcarea cu tine în momentul unei pierderi, uşa e deschisă pentru alte lucruri bune. Când te încrâncenezi să păstrezi, sa ţii cu dinţii, pierzi mai mult. Eu am acceptat că nu poţi încasa în permanenţă , nu poate sa fie totul către tine, trebuie să existe şi o ieşire. Poate că de asta nu am un business mare, dar aşa vreau să rămân. Am primit nenumarate solicitări să deschidem în toată ţara clinici, să fim cumpărati de alţii mai mari. Nu am acceptat. Calitatea o poţi păstra doar atâta timp cât ştii să acoperi foarte bine pătratul în care te învârţi.

Cum ai învăţat să-ţi ţii contabilitatea, să calculezi, că asta n-ai ştiut.

Nici acum nu ştiu. Ceea ce ţine de matematică nu este în curtea mea. Eu sunt parte creativă, sunt relaţie cu clientul, sunt PR, sunt marketing, dar de tot ce înseamna cifre sunt oameni care se ocupă de ele, avem contabili, avem administratorul firmei.

Ce ai câştigat din afacerea ta?

 Oamenii! În primul rând. În viaţa mea au venit continuu foarte mulţi oameni, nu întotdeauna fericiţi, pentru că obezitatea e o boală şi nu este o fiţă. Deci oameni care nu vin fericiţi nici cu ei, nici cu partenerii lor, nici cu locul de muncă şi care după o perioadă pleacă transformaţi şi fericiţi. Este cel mai mare câstig să poţi să ştii, nu că ai facut bine, dar că ai contribuit cu un strop la binele altuia. În paralel cu businessul meu, asta ca o paranteză, am continuat şi nu o să las din mână, partea de voluntariat, respectiv un grup de slăbit pe facebook în care ziua, noaptea, când am timp, corectez meniuri, transmit informaţie, ajut oamenii să slăbească gratuit.

Vine din experienţa ta? Câte kilograme ai avut, câte ai acum?

Am avut o sută de kilograme şi de 17 ani sunt undeva la 55-57 de kilograme, cu mici oscilaţii. Am slăbit 44 de kilograme. Vine din experienţa mea, practic ce am facut în ultimii mei ani de presă a pornit din experienţa mea personală, campaniile de nutriţie pe care le-am derulat, şcoala de nutriţie pe care am facut-o, toate acestea vin ca urmare a unei poveşti care a fost dureroasă, dar chiar şi atunci am zis să transform lucrul acesta urât, experienţa asta neplăcută a sutei de kilograme într-un lucru bun, care să-mi aducă bine şi mi-a adus.

Cât ai câştigat din afacerea ta? 

Financiar? 

 Da. 

N-am socotit niciodată. Nu sunt un om bogat. Nu sunt un om care am conturile pline. Am câştigat suficient să mă dezvolt, să trăiesc decent şi să merg mai departe. Eu am văzut afacerea aceasta ca pe un business de familie in care sa ne derulam activitatea corect , decent si în care să trăiam.

Cum te-a afectat noua fiscalitate?

Suntem bulversaţi. Nu neapărat prin ceea ce ni se întamplă nouă direct, ci prin felul în care clienţii noştrii privesc. Oamenii aşteaptă, oamenii sunt temători, oamenii pun bani deoparte, resimţim ceea ce se întâmplă acum.Impactul este ca efectul de domino, e suficient să cadă o piesa şi ne clătinăm toţi. Clienţii mei fiind reţinuţi în a cheltui şi eu automat devin reţinută în a face cheltuieli.Pe scurt şi pe înţelesul tuturor cam aşa simţim vremurile actuale.

Ce-ţi place, ce nu îţi place la România acum?

Nu aş fi crezut, chiar astazi am felicitat o prietenă pentru ca a cumpărat o casă în Italia, acolo unde locuieşte cu soţul ei de ceva vreme. Şi o felicitam că a cumparat casa şi că rămâne acolo. Nu aş fi crezut niciodată că am să ajung să scriu cu mâinile astea : “felicitări că ai decis să rămâi acolo!” Iubesc ţara asta, aş fi putut sa plec demult, am rămas aici pentru ca am vrut să construiesc şi chiar am construit !Am construit şi-n televiziune , am construit şi ulterior în businessul meu, tot timpul am cautat să fac lucruri, mici mari, nu judecăm, însă te revolţi. Ca mic om de afaceri te revoltă, te doare, te revoltă ! Sunt taxe enorme pe care le plătim la stat fara să vedem absolut nimic! Eu nu vreau lucruri pentru mine, Irina Reisler, dar vreau să văd în şcoli în spitale, pe şoseaua pe care mergem şi este hârtopită , acolo vreau să văd banii munciţi de noi în mica noastră afacere. Vreau sa-i văd acolo. Nu s-a întâmplat niciodată din 2011, de când am afacerea, până acum. Indiferent ce guvernare a fost.Noi ,micii oameni de afaceri , nu am vazut în nici un fel beneficiile în urma plătirii taxelor la ceas. N-am întârziat, măcar o ora, niciodată taxele. Practic noi trăim de la o lună la alta, adunând banii, prima grijă sunt taxele, a doua sunt salariile, chiriile, utilităţi şi abia dupa aceea, ultimii din coadă, suntem noi. Nu mă doare asta, o fac cu foarte mult drag. Dar vreau sa văd că banii aceia se duc undeva.Ca tu trăieşti un strop mai bine pentru că nouă ni s-au luat acele taxe. Sau ţie, sau oricui, că toţi plătim taxe. Cam asta doare în România.

Cum vezi viitorul copilului tău în România? Îl vezi în România?

Nu îl văd. Nu. Şi mă doare că spun asta. Anisia îşi doreşte să facă medicină. Şi am încurajat-o foarte mult să o facă aici pentru că avem şcoli bune, sper să rămână aşa până când ea va ajunge să fie studentă. Iniţial , când ea a hotărât să urmeze medicina am spus, ok, trebuie să vedem către ce zonă te orientezi şi ea spus : “da’ eu nu vrea să sa devin medic aici, eu am văzut de la buni din spital, ce înseamnă spitalul din România”. Mama mea a lucrat în oncologie şi a luat-o pe Anisia uneori pe la serviciu şi copilul ,la nivelul lui, a inţeles. Anisia vrea să plece în Germania şi, cu părere de rău o spun, dar cu bucurie pentru ea, o voi susţine să facă asta. Şi poate plecăm şi noi. Am avut în aceşti ani de business de familie numeroase solicitări să deschidem clinici în afară, în SUA ni s-a pus inclusiv clădirea la dispoziţie gratuit , doar să mergem acolo. Germania, Spania, practic de peste tot din lume de unde am avut cliente, ne-au cerut acolo. Şi n-am plecat. Da’ poate ca încep să mă gândesc la asta.

Cât din cea care eşti acum înseamna greşelile tale?

Mult. Jumate-jumate. Am învaţat la un moment dat că poţi să înveţi din greşeli. Când orgoliul tinereţii a mai trecut, am încercat să transform toate greşelile în lecţii şi am observat câte lucruri bune decurg din asta. În tinereţe suntem orgolioşi, nu ne place să recunoaştem că am greşit, acum nu mi-e ruşine să spun când greşesc , nu mi-e ruşine să-ţi spun iarta-mă! Cred că face parte din cinste.

A existat vreo minune in viaţa ta?

Da! Multe! De la felul în care s-a transformat cariera mea de la o etapă la alta, eu nepropunându-mi niciodată nici să fiu prezentator de televiziune, nici să ajung un mic om de afaceri, până la naşterea Anisiei, care chiar a fost miraculoasă pentru că la 18 ani am aflat ca nu pot duce o sarcină până la capăt, orice aş face, pe o malformaţie congenitală. Cumva mă obişnuisem cu gândul ăsta, mă gândeam chiar să înfiem un copil şi…. s-a întâmplat! Da, exista miracole, exista îngeri care ne protejează !

Cum comentezi mişcarea #metoo. Ai fost vreodată harţuită sexual?

 Da! Da. Am avut un incident in televiziune extrem de agresiv, într-un moment fragil al vieţii mele. Nu voi da nume. Când am rămas prima data însărcinată în viaţa mea, ştiind ca nu pot face copii, nici nu m-am gândit la asta. A fost o sarcină oprită în evoluţie, de care repet, habar nu am avut. Febră, infecţie, absolut făra cauze cunoscute. Şi am fost agresată de medicul care a venit să mă consulte. Cu muşcat, cu vânătăi, eu repet, fiind într-un moment extrem de fragil . Ulterior am aflat că era vorba de o sarcină oprită în evoluţie. Acela este momentul pe care mi-l amintesc ca a fost extrem de ….de….., adică omul care trebuia sa aibă grijă de mine şi să vadă ce se întâmplă a înţeles altceva. Tot aşa în tinereţe am avut un coleg de presa care a fost extrem de agresiv pe teren, undeva sus la Bâlea, unde nu prea aveai unde să fugi şi pe care ulterior a trebuit sa îl văd în ProTV zi de zi. N-a fost uşor. Au existat momente, dar cred că orice femeie cu mintea întreaga poate să depăşească. M-am gândit să scriu despre toate aceste lucruri la un moment dat, la pensie când o să am timp, pentru că sunt experienţe urâte pentru mine la momentul acela, care m-au schimbat poate , mi-au inhibat clar din feminitate, tot timpul am fost foarte atentă cât e decolteul, cât…ştii?! Te transformă uşor întâmplările astea, dar care poate le sunt de folos altora. Pe vremea noastră (râde), în tinereţea noastră nu se făcea atâta tam-tam ca acum, au, m-a atins cu un deget m-a harţuit. Acum hărţuirea sexuală a căpătat o altă dimensiune. Atunci ne luptam singure cu ea.

În final, îţi place viaţa ta? Love my life sau hate my life?

Îmi place şi o trăiesc cu foarte multă bucurie! Că e bine, că e mai puţin bine, că e greu, că e uşor, că plec, că vin! Dacă rămâi într-un loc, fă-o cu toată bucuria şi cu toata inima deschisă, dacă pleci dintr-un loc trăieşte plecarea asta cu inima deschisă! Până la urma cred că lucrurile bune vin către tine în momentul în care simt o inima bucuroasă .Dacă inima este umbrită este ca o uşă închisă în faţa binelui. Eu cred foarte mult în ceea ce emitem, în ceea ce trimitem către universul ăsta. Aşa mi-am crescut businessul , aşa am ajuns de la un pat de masaj la trei etaje. Cred foarte tare că felul în care suntem, felul în care iubim viaţa, oamenii, ceea ce facem, lecţiile mai rele din viaţa noastră şi ele trebuie iubite şi întâmplările rele au un sens, au un sâmbure , caută şi învaţă din ele. Plecarea mea din ProTV care la momentul ăla mi s-a părut aşa o dramă de nesuportat, a avut un rost. Dacă eu nu plecam atunci ,la momentul acela, eu astazi nu eram unde sunt. Şi cumva mulţumesc vieţii mele pentru toate, bune sau mai puţin bune, pentru că ele m-au ajutat să fiu cea care sunt astazi. Şi cred că pot să spun cu toată gura şi cu toată inima mea că sunt o femeie împlinită, fericită, am un bussines frumos, am o familie extraordinară , am de la un copil minunat pâna la un bunic de excepţie, am angajaţi frumoşi, am clienţi frumoşi, toate lucrurile acestea le-am primit prin munca mea şi prin crezul ca viaţa e frumoasă!

Citește și: