Gandul.info
Adrian Onciu
Adrian Onciu
2662 vizualizări 13 sep 2018

În timp ce conducerea spitalului milita ferm pentru familia tradiţională, formată dintr-un bărbat şi una sau mai multe femei, simpatizanţii Statului Paralel ar fi mers până la sacrificiul suprem când venea vorba despre apărarea drepturilor minorităţilor. Şi asta pentru că ei înşişi erau o minoritate. Sub regimul dictatorial, trăiseră adevărate drame care culminaseră cu internarea în Spitalul Micul Pentagon. Iar pentru ca astfel de tragedii să nu se repete, forţaseră nota, ajungând să pretindă drepturi exagerate pentru minorităţile de orice culoare, în paralel cu legi foarte aspre menite să-i taxeze pe rasişti, pe sexişti, pe xenofobi şi, în general, pe apologeţii extremiştilor de dreapta. Saloanele şi toaletele unisex fuseseră doar primii paşi prin care Statul Paralel încerca să instaureze un alt soi de dictatură neocomunistă - dictatura minorităţilor (de dragul corectitudinii politice).

Faptul că miliardarul filantrop George sponsoriza din plin această mişcare de ”emancipare” la nivel global, îl scotea din minţi pe preşedintele Liviu. Teoretic, ar fi trebuit să-l scoată din pepeni şi pe Prea Puternic, doar că preotul paroh al bisericii spitalului primise cadou de la miliardarul filantrop două clopote nou-nouţe şi avusese o revelaţie divină cu privire la dreptul minorităţilor religioase de a defini familia tradiţională după bunul plac: bărbat cu femeie, femeie cu femeie, femeie cu porc sau porc cu porc. Important rămânea ca fiecare să creadă în Dumnezeul lui, de preferinţă creştin-ortodox.

În curtea spitalului se formase, încă de dimineaţă, o coloană de pacienţi pregătiţi pentru Marşul Diversităţii (parada LGBT a minorităţilor sexuale), manifestare organizată de Statul Paralel. Chiar dacă, în sufletul său, sprijinea familia tradiţională, Klaus nu putea fi de aceeaşi parte a baricadei cu preşedintele Liviu. Îşi vopsise părul violet, îşi tatuase pe braţe poziţii tantrice între persoane de acelaşi sex şi îmbrăcase o pereche de pantaloni de pijama mulaţi, de culoare roz. În mână ţinea de sfoară un imens balon gonflabil, sub formă de penis, pe care inscripţionase mesajul ”Fără discriminare!”. Lângă şeful Statului Paralel, Traian şi Victor formau un cuplu de conjunctură, îşi puseseră câte un cercel în nas, îşi desenaseră (cu ruj) pătrăţele pe abdomen şi, din când în când, se sărutau pasional pe obraji, ca doi adolescenţi timizi, îndrăgostiţi de culorile toamnei. Ludovic preferase să vină cu animalul de companie, o găină neagră cu gâtul gol, căreia îi smulsese toate penele de la fund, ca să nu fie dubii cu privire la sexul partenerului. Ceva mai în spate, pe o targă mobilă, Cosette şi Raluca se mozoleau la bustul gol, făcându-şi poze cu un selfie-stick lung de doi metri. Alţi simpatizanţi ai Statului Paralel, complet dezbrăcaţi, se vopsiseră în negru şi cântau manele, băteau ritmul cu palmele, unii pe bucile altora, invocând în versuri presupuse abuzuri asupra minorităţilor de culoare.

După două tururi complete de curte interioară, participanţii la Marşul Diversităţii se opriră să-şi ia medicamentele, moment bun ca liderul lor să ţină un scurt speech. Klaus se urcă pe targa mobilă şi-i dădu penisul gonflabil ambasadorului Suediei (care verifică repede, pe Google Translate, dacă nu cumva mesajul inscripţionat pe balon conţinea măscări la adresa grupului IKEA).

- Dragi colegi, îşi începu Klaus discursul, ne-am adunat aici ca să ne batem pentru o idee. Ideea de diversitate. Ideea de superioritate a diversităţii în raport cu tradiţionalismul retrograd şi desuet. Multiculturalismul şi globalizarea nu pot exista fără o toleranţă maximă faţă de minorităţi. Să-i acceptăm printre noi şi pe aceşti bulangii, scuzaţi-mi expresia. În spital, avem paturi pentru toată lumea...

Huiduielile venite dinspre latura de nord-vest a clădirii îl întrerupseră. O coloană compactă, formată din medici, asistente, brancardieri şi femei de serviciu, îmbrăcaţi în halate albe cu motive populare, se îndrepta spre parada LGBT într-un soi de contramanifestaţie organizată ad-hoc, la iniţiativa preşedintelui Liviu. Pe un banner mare se putea citi mesajul ”Soţia lui Adam a fost Eva, nu Gheorghe!”. Din primul rând al coloanei, doctorii Codrin şi Tudorel suflau în vuvuzele, Viorica flutura steagul dacic (un şarpe cu cap de câine care ţine-n dinţi trei trandafiri), iar asistenta Olguţa făcea şpagatul pe umerii a doi brancardieri. De parcă nu era suficient de evident în ce tabără se înregimentase, şeful spitalului venise la braţ cu fosta soţie, dar şi cu actuala iubită, cărora le arunca bezele cu graţia unui hipopotam obligat, în lipsa mirelui (plecat să-l aducă pe Sorinel Salam de la o altă paranghelie), să deschidă nunta pe o melodie de Ceaikovski. Deranjat de apariţia neaşteptată, Klaus coborî de pe targă pregătindu-se de preconizata ciocnire violentă. Îşi scoase din chiloţi spray-ul cu piper şi îşi puse masca de gaze primită cadou de la comandantul Scorpionilor Roşii din Afganistan.

Preşedintele Liviu opri coloana la doar doi paşi de simpatizanţii Statului Paralel. Smulse megafonul din mâna Vioricăi şi ieşi din rând, rămânând undeva în zona neutră.

Le vorbi ambelor tabere.

- Istoria spune că noi, românii, întotdeauna am fost călăriţi de străini. Ei vor acum să ne bage pe gât şi panarama asta pidosnică cu LGBT-ul. Ne-am săturat să fim încălecaţi şi sodomizaţi pe la spate! Diversitate nu înseamnă promiscuitate, fraţi români! Familia tradiţională, aşa cum o ştim, dintre un bărbat şi una sau mai multe femei, a rămas ultimul bastion de apărare împotriva globalizării sălbatice, acest fenomen de sorginte comunistă, care vine la pachet cu o serie întreagă de perversiuni. Nu putem accepta să stăm capră pentru străini în ţara noastră!

Uralele de aprobare ale angajaţilor spitalului fură acoperite de huiduielile dinspre mulţimea de pacienţi pro-LGBT. Se strigară lozinci ca ”Eu vă spun foarte pe şleau / Că mă fut cu cine vreau!”, respectiv ”M-am cuplat cu un bărbat / Şi fac sex ca un turbat”. Pe targa mobilă, Cosette şi Raluca începuseră să se maseze reciproc cu ulei de rapiţă presat la rece, Victor îi băgase limba-n gură lui Traian, Ludovic îşi plasase găina în pantalonii de pijama (o perversiune împrumutată de la ambasada Franţei, doar că francezii foloseau cocoşi în loc de găini), iar Klaus fu suficient de rapid încât să nu-i permită generalului Gabriel să-i pipăie gambele încordate în aşteptarea primului semn că trebuie s-o rupă la fugă.

De cealaltă parte, în spiritul familiei tradiţionale româneşti, Viorica dădu să-l sărute apăsat pe preşedintele Liviu, însă bărbatul se feri în ultima clipă şi-i făcu guler steagul dacic cu şarpe şi trei trandafiri.

Apoi se porni măcelul.

- Rupeţi-i pe bulangii! Pe ei, pe mama lor!

Lupta fu scurtă, cu victime de ambele părţi. Ca semn de recunoaştere a superiorităţii adversarului, Klaus flutură penisul gonflabil al capitulării (între timp rămas ca o cârpă, dezumflat), pe care doctorul Tudorel îl muşcase în teribila încleştare.

Pentru Liviu, bătălia fusese câştigată, însă nu şi războiul...

(va urma)

 

Citește și: