Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
4277 vizualizări 9 mai 2018

Când, pe 6 decembrie 2017, preşedintele Donald J. Trump a decis brusc, în lipsa unui plan de pace, fără un plan B, să mute ambasada Americii de la Tel Aviv la Ierusalim, liderul de la Casa Albă făcuse deja câteva volte pe Twitter care lăsau să se întrevadă că e iremediabil rupt de realitate.

La sfârşitul decembrie, în Adunarea Generală a ONU, o lume întreagă l-a dezavuat, dovadă votul zdrobitor contra. Atunci a fost primul semnal că Trump, cel fără de proiecte, urmează un plan care însă i se conturează pe măsură ce-şi ia deciziile: salvarea prim minisrtrului israelian, fie şi prin izolarea Americii.

Ce voci care îl conduc aude Trump? O singură voce, cu multe tonalităţi: vocea convingătoare a premierului Netanyahu. Din februarie anul trecut, când cei doi s-au întâlnit în Biroul Oval, mi-am exprimat teama că Bibî Carismaticul va fascina uşor un novice ca Trump. Nu mă bucur deloc că am avut dreptate.

Am ascultat încă o dată declaraţiile de ieri ale preşedintelui Americii, cu ochii închişi, şi repet ceea ce am spus în urmă cu aproape 24 de ore: vorbea Netanyahu. Un Netanyahu mai puţin cizelat şi mult mai puţin convingător.

Îi dau perfectă dreptate lui Robert Fisk, care azi dimineaţă observa că, dacă până acum musulmanii din Orientul Mijlociu considerau Israelul unul dintre statele americane, astăzi sunt îndreptăţiţi să considere politica externă a Statelor Unite un apendice la politica externă a Israelului. Din păcate pentru ambele popoare, agăţate la remorca intereselor personale ale liderilor lor. Şi unul şi celălalt par hotărâţi să-şi scape pielea cu orice preţ, la nevoie cu preţul suprem.

Franţa, Germania şi Marea Britanie – semnatare ale Acordului – au anunţat că nu-l vor denunţa, ceea ce înseamnă că ruptura euro-atlantică, pornită de la retragerea din Acordul climatic de la Paris, continuată în Adunarea Gemerală ONU, s-a lărgit într-o falie adâncă.

E importantă opinia artizanului înţelegerii istorice pe care Donald J. Trump a rupt-o, confirmându-i pe ayatollahii care au bombănit mereu că în promisiunile Americii nu poţi avea încredere. Barack Obama, care a făcut multe greşeli în Orientul Mijlociu, erori care se decontează astăzi, dar nici o nebunie, a subliniat pe Facebook, imediat după terminarea declaraţiei succesorului său, un adevăr elementar: Acordul n-a fost menit să rezolve toate problemele cu Iranul, ci una fundamentală. În lipsa acestei înţelegeri, pe care regimul de la Tehran n-a încălcat-o niciodată, dovadă concluziile inspecţiilor internaţionale, comunitatea internaţională pierde complet controlul, lăsând ca o ameninţare nucleară să se transforme oricând în realitate.

Premierul Netanyahu s-a aflat astăzi la Moscova, unde abilei diplomaţii ruse decizia preşedintelui Trump îi vine cum nu se poate mai bine. Preşedintele etern Vladimir Putin a anunţat deja, cu un aer patern, că va căuta soluţii pentru situaţia din Orientul Mijlociu. Nu mă îndoiesc că, din păcate, le are, chiar  din momentul în care a simţit că preşedintele american se îndreaptă senin spre izolare.

Citește și: