Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3408 vizualizări 12 mai 2018

Într-una dintre cărţile sale de memorii, ”Amintiri. Viaţa mea înainte şi după perestroika”, Gorbaciov spune trei anecdote. Una dintre ele, despre Brejnev:

”Odată, Leonid Ilici Brejnev şi-a chemat mama în vizită la Moscova, ca să-i arate cum trăieşte el. Mai întâi a dus-o în apartamentul din Capitală, pe bulevardul Kutuzov, apoi în sătucul Zarecie, pe lângă şoseaua de centură, unde i-a arătat dacea în care locuia în cea mai mare parte a timpului. În sfârşit, a  dus-o la Zavidovo, în reşedinţa sa din afara oraşului, unde îi plăcea să-şi petreacă timpul liber – mergea deseori acolo la vânătoare. Şi, în final, toată familia s-a dus în concediu în Crimeea, unde a stat în reşedinţa locală a secretarului general. După toate acestea, Leonid Ilici a dorit să ştie ce impresie îi făcuseră mamei sale casele prin care o purtase.

-Da, Lionea, toate mi-au plăcut. Dar, dă-mi voie să te întreb ceva: ce o să te faci tu cu toate bogăţiile astea, dacă vin iar la putere comuniştii?”.

A doua anecdotă e una dintre numeroasele care aveau ca tematică programul de construire a comunismului în URSS. Aparatcicii se deplasau în teritoriu, explicând maselor gândirea vizionară a partidului. După o astfel de întâlnire, un bătrân colhoznic se ridică şi zice:

”-Vă mulţumesc pentru vorbele frumoase. Poate că o să ajungem să trăim şi noi mai bine în comunism. Eu aş avea doar o întrebare. Vedeţi dumneavoastră, către sfârşit aţi zis aşa: <zorii comunismului sclipesc deja la orizont>. Puteţi, vă rog, să mă lămuriţi şi pe mine ce este orizontul?

Aparatcicul îi răspunde:

-Orizontul este o linie imaginară, unde se întâlnesc cerul şi pământul. Ea are proprietatea că, atunci când te apropii, se indepărtează.

-Aha! Acum am înţeles”.

A treia anecdotă a lui Gorby se referă la el însuşi. Una dintre primele măsuri pe care le-a luat când l-a înlocuit pe Cernenko a fost aşa-numita <campanie anti-alcool>.  Povesteşte că, ”la începutul campaniei anti-alcool, în ţară erau înregistraţi cinci milioane de alcoolici. Paguba anuală adusă de beţie economiei naţionale era evaluată la 80-100 de miliarde de ruble. Se beau pe an 10,6 litri de alcool curat pe cap de locuitor – incluzându-i şi pe bebeluşi! (...) Un rol negativ l-a jucat şi exemplul conducerii, care aducea un prinos generos trasului la măsea (...). Au fost închise în grabă magazine, fabrici de vin şi de votcă, ba pe alocuri au fost chiar tăiate viile (...). Şi, cel mai important, fabricarea rachiului de casă a luat o amploare nemaintâlnită. A început să dispară din vânzare zahărul, iar lipsa acestuia a făcut să scadă brusc cantitatea de produse de cofetărie disponibile. Oamenii erau enervaţi de cozile la care trebuiau să stea cu orele, de aşteptarea umilitoare în speranţa achiziţionării unei sticle cu prilejul vreunei sărbători. Înjurau, bineînţeles, conducerea şi în primul rând pe secretarul general”.

În această atmosferă, la o coadă de un kilometru la votcă, oamenii îl înjură pe Gorbaciov de mama focului. Unul, mai nervos, anunţă de la jumătatea cozii:

-Mă duc la Kremlin să-l omor!

Iese din rând şi pleacă, dar se întoarce după o jumătate de oră.

-L-ai omorât? întreabă cetăţenii de la coadă.

-Nu! Acolo coada e şi mai mare...”.       

Citește și: