Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1265 vizualizări 10 apr 2018

Astăzi a fost prezentată oficial la Vatican noua exortaţie apostolică a Papei Francisc.

Exortaţia - document pontifical, al doilea ca importanţă după enciclică (circulară, adresată de Papa întregii  Biserici) – e intitulată, la fel ca enciclicele, după primele cuvinte, “Gaudete et exultate” (Bucuraţi-vă şi vă veseliţi – îndemnul lui Iisus în Predica de pe Munte, rostit după cele nouă Fericiri, aşa cum apare în Evanghelia după Matei, capitolul 5, versetul 12). Subtitlul: “Despre chemarea la sfinţenie în lumea contemporană”. De altfel, bucuria e şi leitmotivul celorlalte două exortaţii – “Evanghelii gaudium” (Bucuria Evangheliei, din noiembrie 2013) şi “Amoris laetitia” (Bucuria iubirii, din martie 2013).   

Prezentarea a fost făcută astăzi la prânz, în prezenţa arhiepiscopului vicar al Romei, Angelo de Donatis. (Episcop al Romei e Papa însuşi, ca succesor al Sfântului Apostol Petru). 

Că Papa pregăteşte un document despre sfinţenie, anunţase de la începutul anului monseniorul Oscar Rodriguez Maradiaga, punând exortaţia în legătură cu reforma Curiei: ”Toţi suntem chemaţi la sfinţenie. Dacă nu ascultăm această chemare, reforma nu funcţionează”.

Suveranul Pontif invocă sfinţenia ca pe un dar universal (există o “clasă de mijloc a sfinţeniei”, subliniază), la îndemâna oricui e pregătit să trăiască în pace, dragoste, compasiune, iertare, seninătate, răbdare, blândeţe, smerenie, generozitate, curaj, discernământ (într-o lume a tuturor tentaţiilor), “simţ al umorului”,  departe  de “superficialitatea vanitoasă” a unei “logici reci”.

Porţile tuturor celor nouă Fericiri sunt drumurile cele mai sigure spre la sfinţenie.

Există, ne încredinţează Papa, destui sfinţi în imediata noastră vecinătate, trecem zilnic pe lângă sfinţi, chiar dacă nu seamănă modelului ostentaţiei sau al exaltării. Dumnezeu, ne încredinţează Papa, ne vrea sfinţi.

Exortaţia  Suveranului Pontif are parfumul părinţilor capadocieni, consună cu îndemnul lui Grigorie de Nyssa spre urcuşul duhovnicesc al îndumnezeirii omului.

“Bucuraţi-vă şi vă veseliţi” începe cu o veste bună: “Dumnezeu cere tot iar ceea ce oferă este viaţa adevărată, fericirea pentru care am fost creaţi. El ne vrea sfinţi şi nu se aştepată să ne mulţumim cu o existenţă mediocră, diluată, lipsită de consistenţă. De fapt, chemarea la sfinţenie e prezentă, în diferite moduri, din primele pagini ale Scripturii. Dumnezeu i-o propune lui Abraham - <Fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană>. Nu trebuie să ne aşteptăm aici la un tratat despre sfinţenie, cu definiţii multe şi distincţii care ar putea îmbogăţi această temă sau cu cercetări privitoare la mijloacele de a atinge sfinţenia. Scopul meu modest e să fac să răsune, încă o dată, chemarea la sfinţenie, concretizând-o în contextul actual, cu riscurile, provocările şi oportunităţile ei. Fiindcă Dumnezeu ne-a ales pe fiacre dintre noi <să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea Lui, în iubire>.

Exortaţia se încheie cu promisiunea unei fericiri – sfinţenia – “pe care lumea nu va putea să ne-o răpească”.

 

Citește și: