Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2388 vizualizări 5 feb 2018

O oră a durat astăzi convorbirea cu uşile închise între preşedintele Erdoğan şi Papa Francisc, în biblioteca Palatului Apostolic din Vatican. La plecarea din Ankara şi într-un interviu publicat ieri de cotidianul italian La Stampa, preşedintele Turciei a declarat că Ierusalimul e principala problemă pe agenda convorbirii.

Despre Ierusalim, cei doi vorbiseră la telefon imediat după decizia-dictat a preşedintelui Donald J. Trump din 6 decembrie anul trecut, iar poziţia celor două state, Turcia şi Vatican, a fost de respingere a deciziei şi de preocupare pentru păstrarea statu quo-ului oraşului, sfânt pentru cele trei monoteisme - iudaism, creştinism şi islam, aşa cum a fost acesta stabilită de rezoluţiile Naţiunilor Unite. Strâns legat – subiectul Palestina. Despre ambele Papa vorbise cu Mahmud Abbas (la telefon) şi cu regele Iordaniei, Abdullah al II-lea (în cadrul vizitei acestuia din 19 decembrie).

Sultan Erdoğan a preluat râvnitul steag de apărător al Semilunii de la cei care par a o fi trădat, închizând ochii la decizia-dictat a preşedintelui Trump – în primul rând, saudiţii. Soluţia a două state în coflictul de şapte decenii dintre israelieni şi palestineni, singura raţională (consfinţită de Liga Arabă, care însă pare mai dezinteresată ca oricând să o susţină) a fost preluată de liderul turc, cel mai violent-vocal în a o promova.

Dacă, în privinţa Ierusalimului, între Cruce şi Semilună consensul e deplin, iar în privinţa refugiaţilor sirieni Suveranul Pontif are doar cuvinte de laudă la adresa Turciei care a găzduit milioane, nu acelaşi lucru se poate spune despre alte teme fierbinţi, pe care ora petrecută împreună de cei doi nu le-a putut nici pe departe rezolva. E vorba despre vechea şi spinoasa problemă privitoare la masacrele armenilor din 1915-1916, cărora Papa le spune pe nume, ”genocid”, spre nemulţumirea profundă a regimului de la Ankara. Mai este apoi campania armată împotriva kurzilor din Siria, cunoscuta Operaţiune ”Ramura de măslin”, declanşată în urmă cu aproape trei săptămâni, în legătură cu care Vaticanul şi-a exprimat deja îngrijorarea profundă. Şi, nu în ultimul rând, repetatele acţiuni de încălcare a drepturilor omului în Turcia, culminând cu represiunile împotriva aşa-zişilor gülenişti.

Preşedintele Erdoğan şi soţia sa, Emine, i-au dăruit Sfântului Părinte douăzeci şi patru de piese miniaturale din ceramică de Iznik (fosta Nicee, oraşul primului şi al celui de-al şaptelea Sinod Ecumenic), a căror nuanţă specială de albastru se regăseşte în decoraţiunile moscheilor din Istanbul, şi un exemplar în limbile italiană şi engleză al Versetelor Spirituale ale maestrului sufit Rumi. Papa i-a dăruit Preşedintelui o medalie simbolizâbnd pacea (una similară a primit anul trecut şi Donald J. Trump).

Suveranul Pontif vizitase Turcia în 2014. Ultimul preşedinte turc care a intrat în Vatican a fost, în 1959, Mahmut Celâl Bayar, primit de fabulosul Ioan al XXIII-lea (poreclit cu simpatie ”Papa turcofil”, pentru că ani de zile, înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost delegat apostolic pe pământ turcesc). 

Citește și: