Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2748 vizualizări 29 iun 2019

De o parte, ea şi oamenii săi, de factură, totuşi, proeuropeană, cel puţin declarată. De cealaltă, nostalgicii: pesediştii cu Dragnea în suflet, promovaţii – din simpatie sau de teamă, nicidecum în virtutea unor calităţi politice/profesionale/umane – de către fostul lider al partidului, în funcţii de reprezentare.

Nici măcar nu mai are vreun rost să-i nominalizăm – se recunosc cu uşurinţă, după mesajele lipsite de direcţie, derutante, debusolate. Un mesaj din care se remarcă, lesne, faptul că oamenii aceştia nu au înţeles nimic din votul electoratului, inclusiv al propriilor votanţi.

Social-democraţi care au dorit să se manifeste/exprime, uneori, ca pe stadion – pe unul de liga a cincea -, cu isterie, cu frustrare, cu ieşiri intempestive.

Am avut parte, pentru prima dată, de un Congres al PSD desfăşurat într-o notă generală de bun-simţ – nu cu unul inspirat din serbările Egiptului faraonilor, din spectacolele Epocii de Aur ceauşiste, sau din pieţele nord-coreene

Sigur, n-o să-i ridic, aici, o statuie din vorbe premierului Dăncilă. E limpede că trupa participanţilor la congres a înţeles mesajul baronilor-coordonatori; faptul că Viorica Dăncilă este personajul prin care PSD, aşa bătut la cataramă, cum a fost el în europarlamentare, rămâne cuplat la actul de primă putere în stat – la guvernare -, la statutul de cel mai important partid şi de putere parlamentară prin Viorica Dăncilă, şi dacă vrei, şi dacă nu vrei.

Că, prin plecarea actualului premier de la Victoria - aşa cum ar fi spus că va face dacă va pierde şefia partidului -, PSD ar fi fost condamnat de facţiunea sa antieuropeană, odată revenit în opoziţie, la degringoladă, la destructurare, la implozie.

Doar din inconştienţă, nepăsare şi aroganţă, unii dintre social-democraţi n-au simţit glonţul care le-a şuierat pe la urechi.

Doar în virtutea unui somn, prea adânc, al raţiunii, unii dintre ei n-au înţeles că nu poţi sacrifica drumul firesc al ţării/al unei naţii cu vocaţie europeană, pentru interese personale.

Votul final al acestor alegeri, dincolo de jocurile de culise ale baronilor, a arătat, prin diferenţele majore de scor, înregistrate la final, că, de fapt, PSD este, totuşi, un partid de stânga-moderat în esenţa sa, şi nu unul naţionalist-extremist, aşa cum începuse să lase impresia că poate deveni.

Că, dincolo de greşeli inerente, înregistrate, inclusiv, la case mai mari sau mai mici, o astfel de exprimare doctrinară, social-democrată, îşi găseşte locul, necesar, în politicile europene moderne.

Trebuie să recunoaştem că această faţă, echilibrată şi, mai ales, lipsită de aroganţe şi fandoseli, a PSD, i se datorează, în mare măsură, noii sale şefe.

P.S. Ceea ce i s-a-ntâmplat, astăzi, lui Marian Oprişan – şi nu vorbesc aici de teatrul ieftin jucat de omul cu mitraliera în cap -, şi anume reducerea sa la tăcere de către auditoriu, dovedeşte că nu poţi prosti, la infinit, pe toată lumea, făcându-te că aperi, dreptatea, când tu, de fapt, eşti, mereu, umilul jucător la două capete.

Cel puţin, la fel de umil precum fostul secretar general al partidului, Codrin Ştefănescu, omul care ar fi părăsit sala, în semn de protest, la spiciul premierului, pentru ca, la final, să stea, „căţeluş plouat”, la piciorul câştigătorului.

Foto: Mediafax Foto

Citește și: