Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2091 vizualizări 25 aug 2019

Despre climă ar fi trebuit să fie vorba la G7? Doar micul Brutus, Emmanuel Macron, gazda reuniunii la nivel înalt de la Biarritz a vrut să ne lase să credem asta, înfigând pumnalul încălzirii climatice în spatele lui lui Trump.

Despre inechităţi sociale – la G7? Nici pe departe. Exclusiv despre interesele Statelor Unite, aşa cum preşedintele Donald J. Trump doreşte să le impună lumii. Despre războaiele comericale în care acest Falstaff fără barbă şi abstinent (liderul de la Casa Albă nu bea alcool şi nu fumează) a angajat America. Mai exact, despre salvarea Americii înainte de a o face măreaţă din nou.

La ora când scriu, ştiu că Donald J. Trump a reuşit. Dacă n-ar fi reuşit, am fi putut vorbi acum despre iminenţa unui conflict mondial, al cărui deznodământ ar fi fost o nouă perioadă de creştere. 

Înaintea de deschiderea burselor asiatice (miezul nopţii, în România), preşedintele Statelor Unite a reuşit să dea un semnal puternic – acordul cu Japonia.

Cât priveşte China, Trump a pregătit negocierea cu cei şase aruncându-şi buzduganul spre Biarritz de vineri: a anunţat noi taxe vamale pentru produsele chinezeşti, ameninţând cu retragerea firmelor americane de pe teritoriul chinez. O cacealma binecunoscută pentru cei care i-au urmărit stilul de negociere, dar care îî reuşeşte totdeauna.

Dacă pe preşedintele Iohannis l-a folosit pe postul de toboşar al războiului comercial cu China, liderilor din G7 le-a oferit ocazia – temperându-şi brusc discursul - să raporteze popoarelor lor că au reuşit să evite dezastrul unei ciocniri economice cu Beijingul. În maniera sa inconfundabilă i-a folosit pe toţi, după ce le-a cântărit potenţialul.

Statele Unite nu mai domină economic lumea. Trebuie însă – asta face Trump – să-şi apere exporturile: tehnologia militară (din care doar până la zece la sută poate vinde terţilor şi numai ţărilor prietene sau aliate), produsele agricole (cele modificate genetic), produsele IT (cu condiţia ca francezii să renunţe la ideea belicoasă de a impune taxe giganţilor digitali americani, dându-le şi altora idei  – „dacă o vor face, vom impune taxe vamale pe vinurile lor”, a ameninţat Trump încă de la Washington). Ar mai fi banii pe tehnică militară furnizată europenilor, suta de miliarde anual (dacă ar extrage softul din F-urile de ultime generaţii, ar rămâne nişte fiare de călcat, care nici măcar nu s-ar încălzi). În fine, Statele Unite presează să-şi vândă gazul lichefiat în Uniunea Europeană – singurul domeniu în care intră în conflict comercial cu Rusia.

Dacă dosarul Coreea de Nord va rămâne, probabil, un eşec major al acestui mandat, Trump nu-şi poate permite să-l adauge şi pe al doilea – Iranul – în lupta pentru al doilea mandat. Preşedintele Macron e foarte hotărât să-şi tragă un profit geopolitic din asta, fapt pentru care mediază asiduu între Washington şi Tehran. Sosirea intempestivă a şefului diplomaţiei iraniene la Biarritz e o forţare macroniană a reconcilierii.

Reality-show-ul acestui Falstaff fără barbă la reuniunea G7 de anul acesta se încheie mâine. 

La anul, chiar Trump va fi gazda reuniunii G7, iar prima sa grijă a fost să invite şi Rusia. 

Citește și: