Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2694 vizualizări 23 iul 2019

Printre personajele comediei de mai sus, construite pe partitura „trăiam, oricum, vremuri infernale cu Vasilica la timonă, dar acum, că e şi prezidenţiabil oficial, suntem pe fundul prăpastiei”, se află, în ordinea mulţimii lor: primarii, nemulţumiţi că li s-au tăiat banii, prin manevre bugetare, la început de an, şi că, ce să vezi, dacă Dăncilă nu le dă, acum, sumele înapoi, nici ei n-au să pună osul la treabă în campanie; grupul apropiaţilor lui Dragnea, din partid, care se declară, prin portavocea „Ştefănescu”, cuprinşi de o greaţă infernală, ca urmare a aplicării unor manevre abrupte în stabilirea prezidenţiabilului oficial; restul trupei disidenţilor anti-Dragnea, rămaşii în partid din motive personale – Stănescu, Buzatu, Firea; Tăriceanu şi susţinătorii săi din ALDE, care continuă să pună condiţii pentru „o bună guvernare”, din postura lor de repetenţi electorali, extrem de supăraţi că PSD nu şi-a dorit un candidat unic al alianţei, în persoana lui Călin Popescu Tăriceanu, Kiseleff-ul tupeist preferându-o, totuşi, pe Dăncilă.

Eu cred că în toată această distribuţie, există personaje îmbătrânite în „rele” politice, oameni vechi, care au trăit şi trăiesc, bine-mersi, din banii contribuabilului, redistribuiţi în politichie, indivizi care ar fi trebuit să înveţe ceva, vrând-nevrând, din meandrele fenomenului

Numai că ei arată dimpotrivă: pierduţi în decor, pur şi simplu!

Întrucât că nu poţi să ai intenţii „ferme”, „decisive”, „finale”, fără ca, mai întâi, să le gândeşti cu aplecare, pentru ca să te repliezi rapid, ulterior, înţelegând fundătura spre care te îndrepţi.

Nu poţi să spui că primarii, rămaşi fără bani după „elaborarea” şi adoptarea Legii bugetului 2019– lasă că în anii precedenţi, tot felul de „îndestulări” bugetare, pompate în administraţia locală, au intrat în buzunarele primarilor prin majorări substanţiale ale propriilor salarii, până acolo încât oamenii mai treceau prin primării doar ca să semneze statele de plată şi să-şi încaseze veniturile, după care puneau, la loc, lacătele pe uşa primăriilor falimentare şi plecau acasă – şi-au pus în cap să o trântească pe Dăncilă, în lupta pentru Cotroceni.

Ca să ce?! Ca PSD să piardă, fără drept de apel, şi preşedinţia după europarlamentare? Ca reculul acestor ratări succesive să slăbească partidul, în fibra lui, urmând ca localele din primăvara următoare să se transforme într-un fiasco absolut, iar primii care vor afla asta să fie chiar aleşii partidului din teritoriu?!

Eu nu cred că există vreun primar – cu excepţia (probabil) a lui Robert Negoiţă, a Gabrielei Firea, a unora de prin Vaslui, Olt sau Teleorman –, care să nu-şi lege propria funcţie de soarta partidului, implicit a prezidenţiabilului Dăncilă.

În consecinţă, nu cred că-şi vor duce gândul „sinuciderii politice” până la capăt.

Tot aşa cum nici ALDE n-o va face – şi când spun ALDE mă refer la conducătorii partidului, de la Tăriceanu la Vosganian -, fiind conştient că, odată ajuns la trei procente în sondaje, nu sinuciderea politică ar trebui să-i preocupe, ci supravieţuirea. Şi cum să supravieţuieşti, dacă nu ca un vagon la remorca PSD.

Astfel încât, temerile lui Paul Stănescu, gen „Viorica Dăncilă ar trebui să se gândească la viitorul alianţei!”, sunt total lipsite de substanţă.

Şi dacă Tăriceanu şi compania nu-şi vor mai da voturile social-democraţilor, în Parlament, cui le vor da? PNL? USR? UDMR? Sau cui?

Sigur că Popescu Tăriceanu se va înscrie în cursa pentru Cotroceni, pentru a-şi menţine trupa în atenţia publică. Fără această candidatură, partidul său va ajunge, până în toamnă, la un singur procent electoral. Poate nici acela întreg…

Despre valurile pe care le face Vosganian, precum şi despre ultimatumurile rizibile pe care le tot anunţă, am mai scris, deci nu e cazul să reiau.

Cât despre falanga anti-europeană din PSD, declarată ca „apropiaţi ai lui Dragnea”, implicaţi în manifestări/jocuri/declaraţii tendenţioase, ca să nu spun periculoase pentru starea, echilibrul şi viitorul partidului, ca formaţiune de stânga, europeană, nici ea nu cred că vrea, cu tot dinadinsul, să se sinucidă politic.

Deoarece n-au stofă de martiri, vorba unui personaj din România.

P.S. Am scris aici, cu ceva timp în urmă, că o candidatură la Cotroceni îi va fi fatală Vioricăi Dăncilă. Că i-ar fi mai bine să o arunce în luptă pe Firea, candidat cu mai multe şanse, la această oră, potrivit sondajelor.

Ideea e că, şi dacă pierdea Firea, şi dacă pierde Dăncilă, eşecul la prezidenţiale foarte posibil să fi fost decontat de preşedintele partidului.

Aşa că, dacă tot e să pierzi, mai bine pierzi pe mâna ta.

Citește și: