Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
4985 vizualizări 23 iul 2019

În staţie la Lizeanu, stăteam lecturând ziaru’. Şi-un eseu de Derrida – viaţa mea, inima mea.

Când să scot din părţi (obscure) „Critica raţiunii pure”, am văzut trecând o blondă, ca după ultima modă. Avea girofar şi tiorbă şi-am intrat cu ea în vorbă:

- Domnişoară, domnişoară, ce program aveţi diseară?

- Espri-măte pe corecte: n-am program, eu am proiecte!

- Şi-ncotro şi pentru ce, cu suită SPP?

- Uite, carevasăzică: orice om îi este frică. Cu SIE mi-a trecut MIE şi merg la preşedinţie! 

- Pot şi eu... hm!... cum să zic, ca să vă votez un pic?

La-nceput, că nu se poate şi că am mers prea departe. Da’ când i-am citat din Nietzsche a oftat. N-avea ce zice.  

Citește și: