Adrian Onciu
Adrian Onciu
1515 vizualizări 6 sep 2019

Dacă cineva l-ar fi văzut noaptea umblând din salon în salon în goană după alte racolări ar fi avut toate motivele să creadă că ceva se dereglase în capul lui Victor. Intrase într-o stare de surescitare continuă de la supradoza de medicamente. Vorbea mult, se agita non-stop şi încerca să devină popular printre pacienţi. În special printre simpatizanţii Vioricăi.

Primise par avion acadele cu Prozac de la prietenul Ghiţă, pe care le împărţea în dreapta şi-n stânga cu generozitatea unui miliardar impotent. Juca zilnic baschet în cimitir, într-o criptă supraetajată, în compania ofiţerului de legătură de la Serviciul Psihiatric de Externe. Participa activ la şedinţele organizaţiei oculte Frăţia Oaselor Moi, unde se trăgeau sfori pentru accelerarea globalizării, combaterea fox-news-urilor, încurajarea migraţiei clandestine, sprijinirea mişcărilor LGBT şi #metoo ş.a.m.d. Pe scurt, credea în şansa lui. Credea că într-o bună zi va reveni la şefia spitalului. Şi că va fi liderul suprem. ALESUL.

Se trezi speriat. Visase că doctorul Eugen îl băgase la salonul fără clanţă în compania unor tipe sexy de la USR+. Femeile îi smulseseră pijamalele şi-l obligaseră să le urmărească în timp ce se dădeau cu cremă de plajă.

În patul de dedesubt, Traian tocmai îi fixa lui Toader colacul de salvare. Îi explica pe îndelete cum să-şi mişte braţele ca să ajungă mai repede la mal după primul tur.

Goală sub duş, Cosette îl rugase pe Mircea să-i arate cea mai elegantă punere în scenă a unei transmisiuni în direct pe Madbook. Cu telefonul mobil agăţat în selfie-stick, actorul sprijinit de PRO-ALDE îşi intră în rol:

― Klaus, Dan şi Dacian / Dau năvală pe ciolan! Huoooo!

Contrariată, Cosette îi îndesă peria de duş în gură cu vigoarea şi precizia unei campioane olimpice. Bărbatul făcu baloane din clăbuci înainte de a-i oferi explicaţii.

― Scuze, n-am găsit altă rimă...

Victor coborî din pat şi se uşură direct pe geam, de la înălţimea etajului cinci. Privi insistent în curtea spitalului, unde Alexandru (un pacient care se credea preşedinte) încerca un experiment judiciar în premieră mondială: incinerarea unui porc mistreţ cu ajutorul flăcării violet! Experimentul avea să-i confirme pe deplin teoria. Impostura era calea cea mai facilă prin care oamenii mici încercau să ajungă mari.  

La masa din mijlocul salonului, Klaus, Dan şi Dacian jucau barbut pe pedepse. Lui Dan îi veni rândul să deschidă larg ferestrele. Ţipă cât îl ţinură plămânii:

― Sunt un mare comunist! Sunt mai rău ca dictatorul Kim! Votaţi-l pe Klaus!

Dacă în alte condiţii ar fi crăpat de râs, acum Victor se încruntă de parcă cineva i-ar fi spus fără menajamente că era un oportunist şmecher, un plagiator mincinos, lipsit de maniere şi dispus să-l vândă şi pe tac'su ca să-şi atingă scopul. Adică de ce fanii lui Dan să-l voteze pe Klaus?! De ce să nu pună ştampila pe Mircea?

Actorul din Mere Roşii era încă la duş. Se aplecă să recupereze săpunul lui Cosette, care se simţea în continuare foarte murdară după ce dăduse mâna cu consilierul lui Dan pe probleme de minorităţi sexuale.

― Mircea, freacă-mă tare pe spate! îi ordonă femeia întinzându-i buretele îmbibat cu detergent de vase.

Din cale-afară de sfios, Mircea ridică palma stângă la nivelul ochilor şi cu dreapta începu să mişte buretele pe umerii femeii, până când Victor o bruscă şi-i luă locul. Era important să simtă pe pielea lui dacă Mircea pornea cu şanse reale pentru Cotroceni sau se dovedea a fi un simplu figurant de Buftea cu pretenţii de vedetă hollywoodiană.

Când Klaus începu seria de zece genoflexiuni cu pantalonii rupţi în fund (după un penibil 3-1 la zaruri), uşa se izbi de perete ca şi cum ar fi fost lovită de o rachetă Patriot. Viorica apăru însoţită de gardienii Psi, într-o pijama neagră, foarte mulată, gen Catwoman.

― Bună ziua! le spuse plină de vioiciune. Am informaţii că în acest salon s-ar pune la cale un complot în vederea răsturnării nedemocratice, înainte de termen, a conducerii spitalului. Cei vinovaţi rog să facă un pas în faţă.

Singurul care reacţionă fu Victor. Pufni ca la un banc misogin cu măscări la adresa femeilor hotărâte, oneste, puternice, iubitoare de oameni, mame între mame, adevărate mâini din fier în mănuşi de catifea.

În replică, Viorica trase de pantalonii micului Che Guevara şi-i turnă la cocoşel un termos plin cu ceai fierbinte. Urletul bărbatului ar fi putut scula şi morţii din cimitir.

― Iată ce păţesc trădătorii! tună Viorica.

Pe urmă i se adresă lui Klaus.

― Tu cât mai ai de gând să mă hărţuieşti psihic?

― Până când vom reseta spitalul, îi răspunse şeful Statului paralel. Pacienţii nu mai suportă dictatura analfabeţilor funcţionali.

― Vorbeşti serios, Klaus?! Atunci ia de-aici, neamţule!

Îi trase un şut între picioare cu vârful pantofului Chanel – comandă specială din piele cu inserţii de plumb.

Klaus se prinse în cădere de gâtul lui Victor. Lovitura îi tăiase respiraţia.

― Salvează-mă, te implor! îi suflă la ureche. Dacă mă scapi de terorista asta şi Mircea intră în turul doi promit să-i dau voturile mele actoraşului care joacă roluri de prost...

(va urma)

Citește și: