Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
4373 vizualizări 11 feb 2018

Prima informaţie destinată opiniei publice a fost livrată de Jonathan Conricus, purtătorul de cuvânt al IDF (acronimul englezesc pentru “Israel Defense Forces”, al cărui acronim ebraic e Tzahal), pe contul său de twitter, ieri dimineaţă la ora 6.33: “Tzahal a interceptat o dronă - (UAV – “unmanned aerial vehicle”, aeronavă fără pilot, n.m.) -  iraniană, lansată din Siria asupra spaţiului aerian israelian, iar acum atacă ţinte iraniene din Siria, ca răspuns. Urmează mai multe detalii”.  

La ora 7.26, Conricus a revenit cu următorul comunicat: “Tzahal a vizat sistemul de control Iranian în Siria care a trimis drone în spaţiul aerian al Israelului. Răspuns antiaerian masiv al Siriei, un F16 s-a prăbuşit în Israel, piloţii sunt în siguranţă (s-a vădit ulterior că unul dintre cei doi era grav rănit în urma catapultării, n.m.). Iranul e responsabil pentru această încălcare gravă a suveranităţii israeliene. Eveniment în curs, urmează detalii". Peste alte două ore si 39 de minute, purtătorul de cuvânt al Tzahal revenea cu o nouă postare: “Cu câteva clipe în urmă, avioane ale Forţelor Aeriene Israeliene au ţintit sistemul de apărare antiaeriană al Siriei, precum şi ţinte iraniene din Siria. 12 ţinte, inclusive 3 baterii de apărare antiaeriană şi 4 ţinte militare iraniene au fost atacate. Rachete antiaeriene au fost trase spre Israel, declanşând alarma în nordul Israelului”.   

Au urmat apoi, toată ziua, dinspre toate părţile, comunicate politice, unul mai manipulator decât altul. Israelienilor le-au trebuit vreo două ore să recunoască faptul că avionul de vânătoare F-16I nu s-a prăbuşit din motive tehnice, ci lovit de antiaeriana siriană. Damascul, după ce s-a lăudat că a doborât nu doar unul ci mai multe avioane aparţinând puterii de la Ierusalim, a calificat demersul militar israelian drept o “agresiune nejustificată”. Iranienii au declarat “ridicolă” înformaţia că o dronă a lor ar fi declanşat cel mai puternic atac israelian împotriva sistemelor antiaeriene din Siria, de la Operaţiunea Pace în Galileea (1982). Purtătorul de cuvânt al  ministerului de Externe de la Tehran a ţinut să sublinieze că ţara lui are în Siria exclusive consilieri militari, iar aceasta în mod “legitim şi legal”, la cererea guvernului sirian. Oricum, Ayatollahilor – care sărbătoresc 39 de ani de la victoria Revoluţiei Islamice – atacul israelian şi declaraţiile anti-iraniene ale premierului Netanyahu le-a picat cum nu se poate mai bine în demersul de a uni dezbinatul lor popor împotriva duşmanului comun. 

E încă neclar ce au reuşit să lovească rachetele Tzahal. Toate sursele credibile converg spre ideea că rachetele au atins ţinte din centrul Siriei şi din sud-vestul Damascului, în cele două valuri succesive ale atacurilor israeliene. (Nu se cunoaşte încă numărul victimelor).  

Nu e prima incursiune armată a Israelului în Siria. De şase ani, de când regimul de la Damasc se află în război civil şi război de proximitate, au existat zeci, poate peste 100 astfel de operaţiuni, a căror explicaţie frecventă  a fost atacarea convoaielor iraniene carte transportau arme spre Hizballahul libanez. Niciodată însă Armata lui Bashar al-Assad n-a răspuns, mărginindu-se să trimită petiţii lăcrămoase pe la organismele internaţionale. Faptul că ieri a decis să răspundă, doborând un F-16I  – poate fi semnul rău că, alături de aliaţii săi (Iran, gruparea Hizballah), s-a aşezat pe picior de război. Oricum, de ieri începând, Israelul nu va mai putea să survoleze spaţiul aerian al Siriei fără un răspuns imediat. Acest din urmă fapt convine şi Rusiei, bine instalată în zonă, şi – conform nenumăratelor sublinieri ale diplomaţiei de la Moscova  - tot “legitim şi legal”, la cererea guvernului de la Damasc. Altminteri, situaţia e mult prea complicată ca Putin să-şi dorească un război între Israel şi Siria, între Israel şi Iran pe teritoriul Siriei. (De aici şi poziţia reţinută, aproape echidistantă, a şefului diplomaţiei, Serghei Lavrov). Faptul că oficialii israelieni au ţinut să precizeze că racheta care a lovit avionul lor de vânătoare era de fabricaţie rusească nu are nici o relevanţă. Spaţiul aerian de deasupra teritoriului controlat de armata fidelă lui Bashar al-Assad e controlat de ruşi, care văd tot ce zboară peste Siria, Israel şi Liban, iar (cele) mai multe dintre rachetele siriene sunt de fabricaţie rusească – nu e un secret pentru nimeni.

Mulţi observatori ar fi tentaţi să spună că incidentele armate de ieri sunt o manevră a premierului Netanyahu, cu scopul de a se arăta o dată în plus indispensabil pentru securitatea Israelului şi de a abate atenţia de la ceea ce se aştepată dintr-o zi în alta – trimiterea sa în judecată pentru corupţie. Lucrurile nu sunt atât de simple, într-un Orient Mijlociu unde toţi se joacă cu focul, sprijiniţi de prietenii lor de peste mări. 

 

Citește și: