Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1817 vizualizări 29 mai 2017

Sora Candida Bellotti s-a născut la Veneţia, straniul oraş al tuturor commediilor, al măştilor şi miracolelor, oraşul Papei Pius al X-lea. În cei şapte ani buni cât le-a fost Patriarh, veneţienii îl urmăreau cum alunecă pe sub porticuri, purtând robele cârpite ale predecesorilor săi, îndreptându-se, Sărăcuţul, spre Muntele de Pietate. Amaneta şi dăruia, binecuvânta şi vindeca, iar atunci când credincioşii l-au  petrecut cu privirea plecând spre Pontificat, le-a strigat din gondolă: “Mort sau viu, mă voi întoarce!”. Şi s-a întors mort.

Sora Candida şi-a depus voturile monahale în anul 1932, în Insitutul “Slujitoarele Bolnavilor”, un fel de Cruce Roşie întemeiată de Sfântul Camillo de Lellis. A purtat până la moarte rasa albă cu roşu a infirmierelor ordinului.

Ce pot spune despre un om care, cu dedicaţie, cu smerenie şi-a făcut datoria, slujind lui Dumnezeu şi oamenilor? Un astfel de om nu e, slavă Domnului, nici măcar subiect de ştire.

Îmi pot închipui cum în mintea ei suna încă dangătul neliniştitor al clopotelor de ceaţă.

M-am apucat să scriu toate astea, doar ca să vă pot împărtăşi secretul longevităţii sorei Candida, aşa cum îl exprima ea celor care veneau să-i ceară un cuvânt de folosinţă: “Iubiţi, iubiţi şi iarăşi iubiţi! Cu bucurie!”.

 

Citește și: