Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
4438 vizualizări 11 oct 2018

Părintele Dall’Oglio este sau nu mai este. Pe 29 iulie 2013, a fost răpit de pe o stradă din Raqqa de un comando al autointitulatului Stat Islamic.

Nu se mai ştie nimic despre el, însă eu cred că trăieşte. Un om ca el nu poate fi ucis. Prin platoşa credinţei nu trec gloanţele.

Cui îi pasă? Mie.

Arabist de mare fineţe, Paolo Dall’Oglio a avut, încă din noviciat, un vis: să-i mântuiască pe musulmani.

În urmă cu treizeci şi şase de ani, a descoperit în deşertul sirian, atârnată de o stâncă şi abandonată, Deir Mar Mussa, Mănăstirea Sfântului Moise. A refăcut, cu câţiva prieteni, zidurile din secolul VI, centimetru cu centimetru.

Nu toţi creştinii din Siria l-au iubit, fiindcă intrase în conflict deschis cu clanul al-Assad. La Vatican, mulţi l-au considerat un excentric cu simpatii musulmane; ca să-l păstreze în Companie, ca să-i recunoască nou-înfiinţata comunitate monahală, l-au obligat să îngenuncheze şi să-şi reînnoiască jurământul de credinţă. Asta a fost cu ani în urmă.

Cui îi pasă? Mie.

N-am să mai ajung niciodată la Deir Mar Mussa. În urechile mele va răsuna însă ritmul cu modulaţii prelungite al Liturghiei siriace.

Îl păstrez pe părintele Paolo Dall’Oglio într-o colecţie de oameni care şi-au urmat visul.

Pe 17 noiembrie ar împlini 64 de ani.

Cum altfel ar putea să arate astăzi decât aşa cum a fost mereu? Ca un fir de nisip gânditor.

Foto: wikipedia

Citește și: