Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2335 vizualizări 30 dec 2017

Aşa că s-a văzut nevoit să ne explice motivul nervozităţii de care dă dovadă, pronunţând - potrivit unei analize mediafax -, într-un interviu, pentru A3, de 12 ori cuvintele "nervos" şi "nervozitate" şi de 10 ori cuvântul "calm".

Mai mult, ne-a promis că şi în 2018 va fi la fel de nervos, pentru că, dacă nervos nu eşti, nimic nu eşti, şi ţara se-nmoaie.

"Vi se pare că după 27 de ani de nefăcut nimic în anumite zone mai poţi să fii calm? Eu cred că cine este calm pe anumite zone nu înţelege absolut nimic din ce se întâmplă. Dacă trebuie să fiu calm că nu avem autostrăzi după 27 de ani de democraţie, le urez succes celor care pot să fie calmi, eu nu pot să fiu calm. Nu avem spitale şi eu să fiu calm; nu pot să fiu calm. (…) Voi fi în continuare nervos, pentru că am fost mult prea calmi în ţara asta timp de 27 de ani, că poate erau unii mai nervoşi, constructiv aşa, poate nu mai vorbeam ce mult autostrăzi sau spitale ne mai trebuie. Au fost foarte calmi şi acum sunt foarte şmecheri".

Gata, domnule, premierul ne-a convins: e „trecut şi neliniştit”.

Şi, când spun „trecut”, nu mă gândesc, neapărat, la vârstă, ci la faptul că e trecut de vreo două ori prin fruntea Ministerului Economiei, şi nu l-am văzut, niciodată, aşa de implicat, de nervos, de eroic.

Să se fi neliniştit şi atunci, în 2014, în 2015, în 2017! Că nu e musai să te nelinişteşti, fix, după 27 de ani (şi, apropo, sunt 28, domnule Tudose), poţi şi mai devreme, dacă tot ai remarcat, surprins, că „am fost mult prea calmi în ţara asta timp de 27 de ani”.

Partitura cu „arde cămaşa pe mine, oameni buni, pentru că eu am de condus o ţară şi vine „unu’-altu’” şi mă persiflează”, care se cântă numai când eşti vedetă şi trebuie să dai bine la alegător, e fumată! Am mai auzit-o.

Aşa că, eu cred că premierul aşteaptă, înfrigurat şi cam nervos, oportunitatea preluării PSD.

Nu este, însă, atât de curajos încât să-i pună piedică lui Dragnea. Să organizeze lovitura. Să-i dea el brânciul final. Aşa că aşteaptă avalanşa, temporizând la două capete.

Iar Dragnea vede că se strânge laţul şi că e necesar să muşte „lupii” de aproape.  

Clar că Tudose e nervos. Are de ce. Bănuieşte că-i stau în coaste vreo câţiva miniştri, care i se plâng şefului din Kiseleff, de orice, pe model „Descăpăţânarea lui Grindeanu”.

Reţeta aduce binişor. Liviu Dragnea: „Să vedem dacă e vreo problemă cu vreun ministru”, „Dacă e necesară vreo remaniere”, „Vorbim în ianuarie”, „Eu sunt mulţumit de activitatea lui Tudose, a guvernului”.

Dacă după Revelion apar, din nou, la cadru, Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea sau Codrin Ştefănescu şi îşi manifestă „nedumerirea”, „indignarea”, „groaza”, „panica”, „neliniştea”, „bulversarea” sau mai ştiu eu ce, e posibil ca, la topirea zăpezilor, Tudose să se ducă cu apa, dacă nu dovedeşte calm şi experienţă.

Până atunci, vorba lui: "Lucrurile se întâmplă. Chiar se întâmplă, aşa, pe fond de nervozitate"…

P.S. N-am înţeles de ce nervozitatea lui Mihai Tudose loveşte, astăzi, şi în „fundaţia” Casei Regale a României, făcându-l pe premier să folosească un ton, cel puţin, deplasat.

"Cu tot respectul pentru Regele Mihai, pentru ce a reprezentat în istorie, pentru tot ce a fost până la moarte, fost şef de stat… De aici până la a da drepturi urmaşilor unui fost şef de stat… Iertaţi-mă dar mai avem foşti şefi de stat, care mai au urmaşi în viaţă. În condiţiile în care Familiei Regale, Casei Regale, cu ghilimele sau fără... Nu suntem monarhie! România constituţională este republică. Noi am recunoscut anumite merite, ca şef de stat, Regelui Mihai. Să mă apuc acuma să recunosc că există nu ştiu ce Coroană pe aici, iertaţi-mă, dar nu prea îmi vine. (...) Casa Regală este o fundaţie”, a spus, dezlânat, Mihai Tudose.

Păi, ce să spun… Vă vine sau nu vă vine, domnule Tudose, nu dumneavoastră trebuie să recunoaşteţi un drept civil, ci legea şi istoria.

În acest sens, fostul senator, Marius Marinescu, susţine, cu documente, că Palatul Elisabeta, conform decretului 38/1948 - decretul prin care a fost confiscată averea Familiei Regale –  a fost proprietatea principesei Elisabeta, dăruită acesteia de regele Carol al II-lea. Urmaşii pot revendica palatul, şi, după cum ştim cu toţii, sunt destui.

Aşa că, iar vă enervaţi degeaba!

Citește și: