Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2058 vizualizări 13 mai 2018

Despre fake news a vorbit şi Papa Francisc în mesajul prilejuit de Ziua Comunicaţiilor:

“În opera lui Dumnezeu, comunicarea omenească e un mod fundamental de a trăi comuniunea. Omul, chipul şi asemănarea  Creatorului, e capabil să exprime şi să împărtăşească ce este adevărat, bun, frumos. E capabil să povestească propria sa experienţă şi lumea şi să construiască astfel rememorarea şi înţelegerea evenimentelor. Însă dacă omul îşi urmează propriul egoism trufaş, se poate folosi greşit de facultatea de a comunica, aşa cum arată încă de la început episoadele biblice despre Cain şi Abel şi despre turnul Babel. Alterarea adevărului este simptomul tipic al acestei distorsiuni, atât în plan individual, cât şi în plan colectiv. Dimpotrivă, în fidelitate faţă de logica lui Dumnezeu, comunicarea devine spaţiul exprimării propriei reponsabilităţi în căutarea adevărului şi construirea binelui. Într-un context de comunicare accelerată şi în cadrul unui sistem digital, astăzi suntem martori ai fenomenului ştirilor false, aşa-numitele fake news (…).

Fake news (…) se referă în general la dezinformarea diseminată online sau în media tradiţionale. Cu această expresie ne referim, aşadar, la informaţii nefondate, construite pe date inexistente sau deformate şi care au ca ţintă inducerea în eroare sau chiar manipularea cititorului. Răspândirea acestora poate răspunde unor obiective voite, poate influenţa alegerile politice şi poate să favorizeze profituri economice. Eficienţa fake news se datorează, în primul rând, naturii lor mimetice, capacităţii de a părea plauzibile. În al doilea rând, aceste ştiri - false dar verosimile - sunt înşelătoare, în sensul că sunt apte să capteze atenţia receptorilor, bazându-se pe stereotipuri şi prejudecăţi încuibate în cadrul unui ţesut social, exploatând emoţii immediate şi uşor de provocat -  neliniştea, dispreţul, furia şi frustrarea. Răspândirea lor poate să se întemeieze pe o folosire manipulatoare a reţelelor sociale  logicilor care le garantează funcţionarea. În felul acesta,  conţinuturile, deşi lipsite de fundament, câştigă o vizibilitate pe care chiar şi dezminţirile autoritare cu greu reuşesc să îi diminueze daunele (…).

Drama dezinformării este discreditarea celuilalt, reprezentarea a lui ca duşman, până la demonizarea care poate alimenta conflicte (…).

Identificarea şi prevenirea mecanismelor dezinformării presupun un discernământ profund şi atent. De fapt, este de demascat ceea ce s-ar putea defini ca <logica şarpelui>, capabil peste tot să se ascundă şi să muşte. Este vorba despre strategia utilizată de şarpele viclean despre care vorbeşte Cartea Genezei, care, la începuturile umanităţii, s-a făcut artizan al primei fake news, care a dus la consecinţele tragice ale păcatului, concretizate după aceea în primul fratricid, precum şi în alte, nenumărate, forme de rău împotriva lui Dumnezeu, a aproapelui, a societăţii şi a creaţiei. Strategia acestui abil <tată al minciunii> este tocmai imitarea, o seducţie sfâşietoare şi periculoasă care se impune  inimii omului cu argumente false şi atrăgătoare (…)

Prin urmare, cum să ne apărăm? Cel mai radical antidot pentru  virusul falsităţii este să ne lăsăm purificaţi de adevăr. În viziunea creştină adevărul nu este numai o realitate conceptuală, care se referă la judecarea lucrurilor, definindu-le ca adevărate sau false. Adevărul nu înseamnă doar a aduce la lumină lucruri întunecate, <a dezvălui realitatea>, precum ne-ar face să credem vechiul cuvânt elin care îl  desemnează - aletheia (de la a-lethes, <neascuns>).  Adevărul are de-a face cu întreaga viaţă (…). Adevărul este cel pe care ne putem sprijini pentru a nu cădea. În  sens relaţional, singurul cu adevărat credibil şi demn de încredere pe care se poate conta, adică adevărat, este Dumnezeul viu. Iată afirmaţia lui Isus: <Eu sunt adevărul>.

Antidotul cel mai bun împotriva falsurilor nu sunt strategiile, ci persoanele, persoane care, libere de patos, sunt gata să asculte şi, trudind sincer la dialog, lasă se se nască adevărul. Persoane care, atrase de bine, se responsabilizează în ce priveşte folosirea limbajului. Dacă drumul de ieşire din răspândirea dezinformării este responsabilitatea, iar deosebit de implicat este cel care prin funcţie este ţinut să fie responsabil în a informa, adică jurnalistul, păzitor al ştirilor. El, în lumea contemporană, nu desfăşoară numai o meserie, ci o adevărată misiune”. 

Citește și: