Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2349 vizualizări 2 iun 2017

În plenul de luni, 5 iunie, între 18-20 (ora locală), preşedintelui Klaus Iohannis i se va înmâna prestigioasa disticţie “Or LaGoyim” (Lumina Neamurilor), formulă inspirată din Cartea Profetului Isaia (42,6): "Eu, Domnul Dumnezeu, Eu Te-am chemat întru dreptate şi de mână Te voi ţine şi Te voi întări; unui neam Te-am dat spre legământ şi neamurilor spre luminare”.

(Anul trecut, distincţia i-a fost acordată lui Nicos Anastasiades, preşedintele Ciprului, în 2005 - fostului preşedinte Clinton, în 2010 - cancelarului Merkel. Mulţi alţi şefi de stat sau de guvern au primit-o, în timpul sau după exercitarea mandatului).

Unul dintre motivele pentru care preşedintele Iohannis va primi această distincţie este şi faptul că România a deţinut între martie 2016 şi martie 2017  preşedinţia Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului (preluată de la Ungaria şi transferată Elveţiei). Cuvântul care ar putea caracteriza mandatul de un an al ţării noastre ar fi “discreţie”.

Există însă în România două puternice focare de studii iudaice, la Univeristatea Bucureşti  şi la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj (prestigiosul Institut “Dr. Moshe Carmilly”), pe care, în discursul de mulţumire, Preşedintele le poate aminti cu mândrie.

... E o şansă extraordinară pentru România vizita Preşedintelui în Statele Unite. Îmi doresc din tot sufletul ca Ministerul de Externe să n-o irosească. (Faptul că ambasadorul român la Washington a avut pe agendă, în aceste zile, oareşce cumetrii în ţară, îmi întăreşte convingerea că meritul acestei vizite nu aparţine diplomaţiei noastre).

Vorbeam ieri despre Jacques Attali, eminenţa cenuşie a lui Emmanuel Macron. Mărturisesc că i-am citit cu pasiune “Evreii, lumea şi banii” sau “Dicţionar tandru al iudaismului”. Pe celelalte abia de curând le-am deschis. Mă urmăreşte prima frază din  “François Mitterrand aşa cum a fost”. Şi îmi vine să înlocuiesc “Republica franceză” cu “România”:

“A conduce Republica franceză nu înseamnă a improviza. Pentru asta îţi trebuie o cunoaştere aprofundată a ţării, iubire pătimaşă pentru locuitorii ei, competenţe administrative şi juridice excepţionale, o analiză riguroasă a mizelor strategice ale vremii, o considerabilă capacitate de muncă, o memorie uriaşă, o imensă rezistenţă fizică. Şi, de asemenea, caracter, o mare stăpânire de sine, facultatea de a anticipa, repere morale, dispoziţia de a-ţi recunoaşte greşelile şi a-ţi schimba punctul de vedere; în sfârşit, o viziune a Franţei şi a lumii, şi un proiect suficient de puternic care să-ţi permită să fii indiferent  la critici, acceptând, provizoriu, impopularitatea”. 

Citește și: