Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1413 vizualizări 8 ian 2020

Când contracandidatul său Joe Biden l-a făcut ieri pe Trump “incompetent periculos” a rostit un mare şi angoasant adevăr. Angoasant nu doar pentru americani, ci şi pentru aliaţii acestora.

Înaintea atacurilor asupra bazelor americane din Irak (Ain al-Assad, aflată la 370 de kilometri de graniţa iraniană, şi Erbil – în zona kurdă, la 105 kilometri de graniţă), pe 5 ianuarie, preşedintele Donald J. Trump a postat pe Twitter: “în cazul în care Iranul va lovi orice persoană sau ţintă aparţinând Statelor Unite, SUA vor răspunde rapid şi complet, poate într-o manieră disproporţionată”.

Atacurile iraniene n-au făcut victime (spectacolul propagandistic al Teheranului cu 80 de morţi a fost pentru uz intern). Ministrul iranian de Externe, Javad Zarif, le-a argumentat cu articolul 51 din Carta ONU, care se referă la autoapărare. Adevărul e că Liderului Suprem, Ayatollahului Khamenei îi trebuiau nişte zgomot şi nişte victime (chiar dacă inventate) pentru răzbunarea ceremonială legată de funeraliile generalului Suleimani.

După mesajul postat imediat după atacuri (a cărui concluzie era “So far, so good!”), la aproape 15 ore Preşedintele a ieşit cu o foarte aşteptată declaraţie de presă. Gardat de oficialii pe probleme de Securitate naţională, aproape solemn, abandonând ideea unei riposte “disproportionate”, Trump a livrat un discurs electoral, cu accente împăciuitoriste la adresa Iranului. Liderul de la Casa Albă pare a dori să lase în seama NATO problemele din Orientul Mijlociu. 

Citește și: