Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2429 vizualizări 28 sep 2019

Adaug zilnic la lista de lucruri pe care ştiu că le fac pentru ultima oară.

Poate că n-am să mai apuc vreodată să invoc chipul dulce al rabinului de Sighet Yekusiel Yehuda Teitelbaum, cel care se certa cu îngerii.      

Unii îl cunosc ca Zalman Leib – numele său idişizat. A condus comunitatea din 1858 până în 1883, când şi-a desemnat succesorul, pe fiul său cel mare, Hanania Iom Tov Lipa, un mare învăţat.  

Cea dintâi vorbă consemnată a lui Zalman Leib a fost “Arde!”. Se afla în casa bunicului său, marele rabbi Moshe (care îl aştepta pe Mesia cu atâta speranţă, încât tresărea la fiecare zgomot). Era într-o zi de Şhabbat. În casă – o adunare de hasidimi, care dansa pe literele Cărţii. S-au întrerupt hasidimii şi s-au străduit să vadă măcar o scânteie. I-a desluşit rabbi Moshe: “N-aţi văzut nimic, dar nepotul meu a văzut focul - îngerii, înconjuraţi de flăcările sfinte”.

Copilului Zalman Leib i se arătase, poate, Tora Qeduma, Tora Primordială – focul negru pe foc alb.

Până la adânci bătrâneţi, înfăşurat în tallit, rabbi Zalman Leib s-a certat cu îngerii, mesagerii lui Dumnezeu, făcându-le parte oamenilor.

Până în ziua cea de pe urmă, deschidea Mishna şi rămânea ore întregi cu ochii pironiţi pe primul cuvânt – “Miematai”, unicul cuvânt din lume care întreabă şi îşi răspunde singur, însemnând atât “de unde” cât şi “din spaimele mele”. 

Citește și: