Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1364 vizualizări 2 mai 2019

Unii par de-a dreptul bulversaţi: „Cum să organizezi o astfel de manifestare în paralel cu Summit-ul şefilor de stat sau de guvern din Uniunea Europeană - de la Sibiu -, unde se va discută despre viitorul Europei?!”.

Ca să vezi…

Ba, eu cred că ar trebui organizate, peste tot, în ţară, astfel de manifestări, şi nu numai de către liderii PSD, ci de toţi cei care înţeleg, deplin, apartenenţa lor la Europa, ca spirit/ca stare.

Întrucât, aici, nu e vorba de „festivisme” mărunte, ci de asumare a unui statut: cu toată inima şi cu toată mintea ta de cetăţean european, într-un context politic continental şi internaţional, din nefericire, mereu mai divizat şi mai bulversat.  

Afirmând şi susţinând, desigur, particularităţile culturii tale (în cel mai adevărat sens al noţiunii, şi nu în sensul acelei „altfel de culturi”, strict autohtone, despre care bătea câmpii Viorica Dăncilă, în contextul căreia mulţumirea faţă de serviciul semenului, indiferent de domeniul în care funcţionează, înseamnă o şpagă frugală sau, dimpotrivă, una cât se poate de consistentă).   

„Pe 9 mai vrem să organizăm la Iaşi un festival pentru sărbătorirea Zilei Europei. (…) Am invitat absolut toţi ieşenii, toţi liderii naţionali, parlamentarii şi europarlamentarii. Vrem să sărbătorim Ziua Europei, aşa cum se face în toată Europa, cu un concert, cu mai multe formaţii, vor veni şi cei de la Cenaclul Flacăra, Columna", a anunţat Maricel Popa, şeful pesediştilor ieşeni, preşedinte al CJ Iaşi.

O manifestare cât se poate de ok, câtă vreme ea se desfăşoară în condiţiile despre care vorbeam mai sus şi nu ca o frondă, ca o delimitare, ca un răspuns, gen: „Voi, Iohannise, cu Europa, noi, pesediştii, cu ţara, cu ai noştri!”. Întrucât, o astfel de abordare n-ar demonstra absolut nimic. Poate, cel mult, o dovadă a încremenirii într-un complex „provincial”.

România poate sta, din punct de vedere cultural, cu fruntea sus şi fără rezerve în concertul european. Vocea ei poate răzbate, plin şi profund, fără teamă de ridicol.

A, că decidenţii politici n-ar trebui să uite că Uniunea Europeană, ca organizaţie/ca uniune politică şi economică de state membre, nu ne-a „înglobat” cu forţa în structurile sale, că nu ne-a adus, cu arcanul, la masa dezbaterilor, că, dorind să ajungem, în timp, la nivelul de dezvoltare a statelor avansate (economic, politic şi social), ne-am asumat, de bună-voie, regula jocului, având acces, în consecinţă, inclusiv la un număr important de beneficii financiare, economice, de coeziune, asta e altceva. Şi anume un gest firesc de respect reciproc.

Inclusiv respectul acela despre care vorbea, deunăzi, liderul PSD, Liviu Dragnea: „Aşa cum v-am spus acum doi ani de zile să aveţi încredere în mine şi să aveţi încredere în România, pentru că România a început să arate ce poate, la fel vă spun şi acum să aveţi încredere că România merită mai mult respect şi toţi trebuie să înceapă să ne acorde acel respect şi trebuie să începem să vorbim cu curaj despre patriotism”.

Întrucât, eu sper că despre acest fel de respect, normal şi reciproc, vorbea şi Dragnea: respectul care se câştigă prin demnitate, adevăr şi corectitudine, nu acela pe care încerci să-l impui cu forţa, cu fronda, cu aroganţa unui patriotism rău înţeles.

Pentru că eu cred că Liviu Dragnea, atunci când a vorbit despre „patriotism” s-a referit la sentimentul acela de dragoste şi devotament faţă de patrie şi de popor, statornicit în noi, în ceilalţi, în toţi, în decursul istoriei; la multitudinea iniţiativelor şi faptelor duse la bun-sfârşit de către liderii naţionali, astfel încât naţia, în întregul ei, să aibă de câştigat, să se facă, mereu, mai cunoscută şi mai respectată, şi, astfel, cei de azi să bine-merite recunoştinţa celor de mâine.

Să facă acea diferenţă clară între patriotismul de care vorbeam şi naţionalism, "ca ideologie a izolării şi aţâţare a neîncrederii şi a urii între diferite naţionalităţi”.

Întrucât, eu cred că la ora aceasta a lumii/ a istoriei, românul, naţia, ţara, au, mult mai mult, nevoie de o apartenenţă fermă la Europa Unită, decât de o ruptură care le-ar putea arunca în haos.

P.S. Nu mi s-ar părea a fi un demers corect acela ca preşedintele Iohannis să nu invite premierul guvernului României la summit-ul de la Sibiu. Din niciun punct de vedere.

Citește și: