Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2278 vizualizări 18 apr 2019

Adică, pe ce se bazează, atunci când declară: „Discuţiile cu conducerea PSD ne-au dus la o concluzie, că soluţia cea mai bună e să mergem pe un candidat comun. Vom vedea cine este cel mai bine plasat după alegerile pentru Parlamentul European şi atunci vom decide în această privinţă”?

Abia atunci?! Şi crede, sincer, că o astfel de soluţie mai poate fi aplicabilă/digerabilă pentru structura monolitică şi „egocentrică” a PSD?!

Dacă da, n-am încotro şi mă văd nevoit să-i aduc la cunoştinţă cele rostite, astăzi, la Suceava, de către liderul organizaţie judeţene a PSD, Ioan Stan, cuvântare cu adevărat înălţătoare. Nu cred că e prea mult să o ascultăm, din nou, reverberând în liniştea minţilor noastre, citind-o.

„Salut revenirea pe pământul strămoşesc al domnului Liviu Dragnea, preşedintele PSD. (…) Domnule preşedinte, prezenţa dumneavoastră, azi, aici, şi de câte ori aţi fost, a fost bun prilej să trimitem întregului spectru politic adevărate mesaje. De fiecare dată ne-aţi sprijinit, am devenit mai puternici. Domnule preşedinte, programul de guvernare îl ducem la bun sfârşit în frunte cu dumneavoastră. Îmi asum răspunderea domnule preşedinte să zic, azi, aici, că prezenţa dumneavoastră la întâlnirea cu sucevenii ne-a marcat viaţa. Politica. Vrem să plecăm de aici cu un mesaj foarte puternic din partea dumneavoastră. PSD a fost, este şi va fi cel mai mare partid şi cel mai puternic. Nu este posibil ca acest partid să nu aibă un candidat pentru preşedinţia României. Aşa că, domnule preşedinte, vă rugăm să ne spuneţi că v-aţi decis să fiţi candidatul nostru la preşedinţia României”, a rostit, din inimă, Ioan Stan, generând - în mine, cel puţin - frisoane vechi, cuibărite în sistem, precum anticorpii generaţi de cel de-al XIV-lea Congres.

Ei bine, cât de tare crede Călin Popescu Tăriceanu că ar trebui să fie Liviu Dragnea, ca să refuze aceste rugăminţi incandescente?! Cât de nereceptiv să fie preşedintele social-democrat, la apelul care învederează, o dată în plus, ideea că leadership-ul, aparatul de partid, marea masă a membrilor PSD, nu consideră „posibil ca acest partid să nu aibă un candidat pentru preşedinţia României”.

Cine să aibă inima aia care să nu prindă ritmul unei astfel de „plenare”, în care eşti rugat cu cerul şi cu„pământul strămoşesc” aşa: „Domnule preşedinte, vă rugăm să ne spuneţi că v-aţi decis să fiţi candidatul nostru la preşedinţia României!”?

Şi chiar dacă n-a răspuns, încă, negru pe alb, e limpede că preşedintele rezonează, şi că un astfel de refuz ar fi extrem de dureros.

Crede preşedintele ALDE, că, în aşa o conjunctură, mai au vreo relevanţă rezultatele alegerilor europarlamentare sau poziţionarea candidaţilor pentru Cotroceni în diverse sondaje, neconcludente, de opinie?!

Eu, unul, cred că nu. Şi nici Liviu Dragnea nu crede, fapt evident în contextul în care, cu mici pauze provocate de opoziţia vertebrelor lombare, se află în campanie de, cel puţin, o lună. Că doar n-o să credem că preşedintele face campanie, exclusiv, trupei de candidaţi la PE, câtă vreme are lucruri foarte importante de făcut.

În consecinţă, chiar dacă apreciez încrederea şefului ALDE în partenerul său de coaliţie, atunci când anunţă: „Şi el şi eu am spus că am discutat împreună despre viitoarea candidatură din partea coaliţiei şi am hotărât că după alegerile pentru Parlamentul European vom redeschide subiectul ca să hotărâm cum procedăm”, cred că pentru Dragnea procedează şefii filialelor judeţene şi baronii locali, social democraţi, care ştiu că nu e bine, niciodată-niciodată, să te dai pe mâna altor şefi, când ai şeful tău direct şi personal.

Sigur, apreciez şi faptul că Popescu Tăriceanu a precizat, la un moment dat, că îşi doreşte ca Liviu Dragnea să rămână un om liber (ca să nu existe dubii). „În nicio ţară din Europa civilizată, cineva care se ocupă de alegeri şi care mobilizează electoratul la alegeri nu ajunge să fie condamnat pentru asta”, a întărit liberalul.

Şi sunt convins că şi Dragnea nutreşte, mutual, aceleaşi dorinţe, vizavi de şeful ALDE, în legătură cu votul parlamentarilor - care îl poate trimite sau nu la DNA – aşteptat de luni bune.

Nimeni n-a observat dacă degetele celor doi erau încrucişate, la spate…  

Citește și: