Paul CHIOVEANU
Paul CHIOVEANU
1616 vizualizări 9 aug 2019

Dintre ei, doi vor trece în al doilea tur de scrutin. De surprize nu cred că putem vorbi. Restul candidaţilor (susţinuţi de partide mici sau independenţi) folosesc campania doar pentru a se promova pe ei sau o anumită agendă.

Mai cunoaştem câteva detalii organizatorice, şi anume că vom merge la primul tur de scrutin pe 10 noiembrie, iar pe 24 noiembrie pentru un al doilea tur; că românii care locuiesc în străinătate, cu sau fără forme legale, se pot înregistra pentru a vota prin corespondenţă sau la o secţie de votare completând câteva date pe portalul www.votstrainatate.ro.

Şi asta e tot, momentan!

Niciunul dintre cei patru nu şi-au anunţat nici până azi programul politic/ oferta electorală sau viziunea pe termen lung pentru România, mai exact ideile politice cu care speră să ne convingă. Nici măcar K. Iohannis care în 2014 candida la preşedinţie cu proiectul prezidenţial ”România lucrului bine făcut.”

„Nu ne mai permitem să pierdem timpul. Nu vreau să ajungem în 2018 sau în 2019 şi românii să întrebe: ce aţi făcut până acum, timp de 30 de ani, cu această ţară. Iar răspunsul să fie: mai nimic sau prea puţin. Pentru că am fost prea ocupaţi cu scandalul zilnic, cu căutatul agenţilor acoperiţi, cu speculaţiile şi scenariile, cu mizele mici şi orgoliile mărunte (...) Vreau ca în 2018 şi 2019 românii să simtă deja că trăiesc într-o ţară a lucrurilor bine făcute, o ţară occidentală, în care se simt respectaţi şi demni. Că România merge pe un drum, cu obiective precise şi că generaţiile următoare au un viitor.”

Klaus Iohannis, septembrie 2014

Nu ştim ce vor, dar ştim unde se situează

Chiar dacă nimeni nu ştie ce ne propun în schimbul votului nostru, casele de sondare a opiniei publice deja ne oferă informaţii despre ce am fi tentaţi noi să votăm. În lipsa unui program politic, votăm un candidat bazându-ne pe expertiza lui, îl votăm pentru că ne este simpatic, că susţinem partidul din care face parte? Cine ştie...

Se lucrează la procente de creşteri şi descreşteri. Un prim studiu IMAS făcut public zilele acestea pentru perioada iulie-august 2019 privind şansele fiecărui candidat la accederea în turul doi de scrutin îl dă drept favorit pe Iohannis - 41.7%, completat de Tăriceanu - 13.8%, Dan Barna - 9.4% şi Viorica Dăncilă - 7.5%.

O să urmeze şi alte sondaje cu eternele întrebări - cu ce candidat sau partid aţi vota dacă săptămâna următoare ar avea loc alegeri prezidenţiale/ parlamentare şi nu, de ce aţi vota un anumit candidat sau partid politic. Poate cândva vom afla şi aşa ceva.

Aşa că, pentru că nu ne-au propus nimic, creşterile şi descreşterile în preferinţele electoratului ţin doar de reacţia/ non reacţia acestora la evenimentele publice curente şi la cum interpretăm noi aceste lucruri. Dintre candidaţi, unii se protejează tăcând şi dispărând din peisaj (poate prin concedii), alţii mimează nervoşi că iau măsurile necesare, alţii atacă guvernarea şi alţii propun soluţii de viitor nerealiste şi nu pentru prezent.

Între timp, în Statele Unite...

În timp ce în România, respectul pentru alegător/ cetăţean din partea politicienilor este în permanenţă ignorat, în Statele Unite, cu un an şi jumate înainte, Partidul Democrat organizează 12 dezbateri publice televizate cu peste 20 de candidaţi din care se va alege viitorul contracandidat al actualului preşedinte Donald Trump.

Temele, variate şi actuale, includ sistemul de sănătate, controlul armelor, imigranţii, lupta împotriva schimbărilor climatice, economia, politică externă, drepturile civile dar şi politica/ strategia de partid. Discursul fiecăruia, răspunsurile oferite moderatorilor influenţează sondajele şi atrag donatori.

Pentru a participa la primele două dezbateri, susţinerea în sondaje trebuie să treacă de 1% şi 65 de mii de donatori din cel puţin 20 de state. Din toamnă, aceste praguri se vor dubla, eliminând în acest fel pe aceia cu şanse reduse.

Asta înseamnă nu doar o bună pregătire ca politician ci, a avea în spate o echipa de marketing politic care să ştie cum să te promoveze în rândul tuturor simpatizanţilor democraţi. O muncă asiduă, fără pauze, în câştigarea încrederii electoratului (şi nu sunt puţini) pe parcursul a aproape doi ani.

---

Politicienii români se dovedesc a fi prea departe de acest sistem. Putem să înţelegem nevoia de timp şi educaţie politică. Mai putem aştepta.

Dar totuşi, măcar să-şi publice şi să susţină în puţinele apariţii un program politic electoral. Este un minim necesar ce ar trebui făcut cumva obligatoriu în momentul declarării oficiale a candidaturii. Ar fi cartea lor de vizită alături de CV şi o poză.

De ce poză, pentru că pe unii nu i-am văzut sau auzit niciodată. Din marea de candidaţi, cei ce vor publica/ comunica aceste informaţii, vor căpăta măcar respectul dacă nu, şi încrederea noastră.

Şi încă ceva, în zilele următoare, mulţi candidaţi o să ne ceară - prin vocea membrilor şi simpatizanţilor de partid - pe stradă, câte o semnătură pentru lista de susţinere. Oare merită să o semnăm?! Şi dacă da, de ce?

Citește și: