Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1776 vizualizări 15 iul 2019

Ce credeţi că vrea să ne facă să credem politicianul miruit cu mirul lui Dumnezeu?! Ei bine, că anecdota aceea cu elefantul (astăzi cam subnutrit) „PSD” şi cu şoricelul (astăzi cam ameţit de „croşeul-Prodan-smetia-naţiei”, încasat la votul europarlamentar) „ALDE”, pe lângă că e savuros, mai e şi adevărat.

Tropăitul extraordinar care umplea, într-o bună zi, văzduhul, în timp ce amintitele „personaje” politice traversau, umăr la umăr – ca să vezi –, un pod, peste o apă, l-a făcut pe şoricel să se încarce energic de propria-i personalitate, şi, privindu-l pe pa(c)hiderm… de sus, să exclame: „Vezi ce zgomot facem noi, amândoi, elefantule?!”.

Cam aşa a fost şi cu Varujan „Ecoul lui Tăriceanu” Vosganian.

Nu trecuseră multe ore de când liderul ALDE, perechea lui Dăncilă la şefia alianţei aflate la guvernare, spusese răspicat, la A3: „Împreună cu colegii mei am analizat acest lucru şi sigur că mă îndrept spre o candidatură, dar această candidatura ar fi mult mai utilă să aibă o susţinere cât mai largă. Adică, să fie din partea PSD şi ALDE şi poate chiar mai mult. (...) Cred că un candidat cu susţinere comună are toate şansele să se opună cu succes unui aşa preşedinte. Dacă nu vom avea un candidat comun cu PSD, după data de 22 iulie vom vedea cum vom configura o alianţă care să aibă un candidat cu şanse. Poate să însemne Pro România, da”.

Cât se poate de corectă spusa şefului Senatului: trei formaţiuni, susţinând un prezidenţiabil comun, pot imprima o energie mai mare candidatului lor, care ar putea pătrunde, astfel, în turul doi al alegerilor, cu atât mai mult cu cât Opoziţia se anunţă „categoric” divizată.

De aici încolo, noi, prea puţin clarvăzători, nu putem prezice persoana susţinută, criteriile care o vor propulsa în poziţia unică, ce şanse ar avea aceasta să-şi învingă contracandidatul.

Cu siguranţă, o parte a acestor răspunsuri ar putea fi livrată Stângii de casele de sondare, de măsurători, de analize aplicate, de studii.

Cealaltă parte va putea fi rezolvată, cu siguranţă, doar de scrutinul de la toamnă

Dar de aici, de la tema sus-amintită (împănată cu osânza micului şantaj, gen „După data de 22 iulie vom vedea cum vom configura o alianţă care să aibă un candidat cu şanse. Poate să însemne Pro România, da!”, adăugată în reţetă) de prezidenţiabilul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, şi până la „expunerea viguroasă de motive” a purtătorului de cuvânt al şoricelului ALDE din poveste, e cale lungă.

„Aşa cum vă imaginaţi am avut discuţii în legătură cu această chestiune, colegii noştri într-o largă majoritate şi-au exprimat dorinţa ca domnul Călin Popescu Tăriceanu să fie candidatul nostru pentru preşedinţia României. Aşadar, electoratul coaliţiei PSD-ALDE îl validează pe Călin Popescu Tăriceanu drept candidat al acestei coaliţii, sper ca şi colegii noştri din PSD în virtutea înţelegerilor pe care le-am avut să ia act de această dorinţa a electoratului, nu numai a ALDE, ci şi PSD”, a tunat Vosganian.

Deci, e limpede: dacă, mai ales, electoratul nostru, toţi cei patru la sută care ne-au votat, îl vor pe Tăriceanu, atunci musai ca şi ăia peste 20 la sută, ai PSD, să voteze, aşa cum ne-am înţeles – tot cu al nostru! Dacă nu, e panică în Coaliţie, ce mai?!

Păi, cum să fie chiar aşa, domnule Vosganian, când şefa PSD, Viorica Dăncilă, tocmai a anunţat că „elefantul” a stabilit, prin vot, în forurile sale de conducere, să-şi desemneze propriul candidat, „DIN PSD”, indiferent care o fi acela, iar oamenii partidului să negocieze cu ALDE şi ProRomânia ca să li se alăture în a-l promova/susţine pentru Cotroceni?!

Ştiu, prozaică şi de coşmar chestiunea, dar adevărată: numai şoricelul ALDE crede că zgomotul său politic dezvoltă acelaşi număr de decibeli cu cel al elefantului din întâmplare, visând, în consecinţă, că şantajul cu etajul coaliţiei ce se va surpa mai ţine şi astăzi…

Citește și: