Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2261 vizualizări 9 mar 2018
Prinţul moştenitor al Arabiei Saudite a definit, zilele trecute, pe când se afla într-o vizită în Egipt, înainte de a ajunge la Londra, într-o discuţie cu jurnaliştii din Cairo, “triunghiul răului”: Iran, Turcia, Qatar (sau grupările teroriste, sau mai precis Fraţii Musulmani, susţinuţi atât de Turcia cât şi de Qatar). Sintagma însăşi de “triunghi al răului” sună nefericit în zonă, amintind de “axa răului” a lui George W. Bush.
 
Ambasadorul saudit la Ankara s-a grăbit să nege că prinţul Muhammad bin Salman, conducătorul de facto al regatului, ar fi făcut astfel de afirmaţii, însă acestea (preluate de cotidianul egiptean de mare tiraj, Al-Shuruq, “Răsăritul”) s-au răspândit cum se răspândesc toate veştile proaste în Orient – ca nisipul ridicat de vânt.
 
Nu întâmplător prinţul Muhammad a făcut declaraţia în Egipt, alături de preşedintele Al-Sisi, pe care saudiţii l-au susţinut când, în 2013, a răsturnat regimul democratic ales al lui Morsi (care zace, în continuare, în puşcărie) şi al Fraţilor Musulmani (după masacrul de atunci, mulţi lideri ai Fraţilor au găsit adăpost mai ales în Qatar).
 
2013 e anul în care bunele relaţii turco-saudite s-au rupt, când Ankara s-a poziţionat ferm de partea lui Muhammad Morsi, cum patru ani mai târziu urma să susţină Qatarul. Însă, în economia turcă, investiţiile saudite sunt încă importante, iar preşedintele Erdoğan amână să dea necoptului lider saudit unul dintre răspunsurile sale devastatoare.
 
Problema e că, încurajat cum se simte de preşedintele Donald J. Trump, prinţul moştenitor al Arabiei Saudite atacă un membru al NATO. Pentru liderii politici din Marea Britanie (unde se mai află Muhammad bin Salman) şi pentru alţii din lumea largă e mult mai ieftin să se prefacă a nu-l fi auzit.  
    
Iranienii au replicat astăzi, prin purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe, cum o fac de obicei când vor să-şi arate dispreţul: “Nu este o mândrie pentru cineva care se pretinde un om politic şi un lider musulman să arunce vorbe fără noimă şi să imite discursul unor politicieni expiraţi care au împins lumea spre nimicire (...). Nu trebuie aşteptat mai mult de la cineva care nu a reuşit să înţeleagă lumea nouă şi regiunea şi care e, în acelaşi timp, mistuit de o detestabilă ignoranţă tribală şi de prejudecăţi, folosind un limbaj peiorativ, incorect şi pueril (…).  Personajele limitate îşi închipuie că, pentru a ieşi în evidenţă, trebuie să recurgă la un discurs neadevărat, necinstit şi ostil (…). Când securitatea e cumpărată (aluzie la armamentul achiziţionat de Arabia Saudită din Statele Unite şi Marea Britanie, n.m.), istoria a dovedit că va folosită împotriva [scopurilor în care a fost cumpărată] (…). [Arabia Saudită încearcă să-şi] acopere, cu vorbe şi petrodolari, trecutul întunecat" (aluzie la războiul dintre Iran şi Irak, 1980-1988, când saudiţii l-au sprijinit pe Saddam Hussein).  Faptul că purtătorul de cuvânt al diplomaţiei de la Tehran neagă  orice amestec al Iranului în Yemen nu e decât o minciună gogonată.
 
 

Cât va mai putea prinţul moştenitor saudit să-şi acopere crimele de război din Yemen, "cu vorbe şi petrodolari", rămâne o întrebare îndreptăţită.       

Citește și: