Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2462 vizualizări 25 iul 2019

Acum, nimeni nu trebuie să facă pe „mimosa pudica” în politică: c‘est la vie, c’est la guerre! Sau – cum ar spune un român francofon, care nu are argumentele lui Cioloş – „asta-i via, asta-i gara”.

Abia acceptase Iohannis propunerile de miniştri ale Vioricăi Dăncilă, că „salvatorul naţiei”, Stelian Ion, a şi sărit ca ars, aruncând petarda: „Numirea lui Nicolae Moga la Interne şi a Ramonei Mănescu la Externe sunt dezonorante pentru Klaus Iohannis şi nu poţi să nu te întrebi, din nou, cu cine joacă de fapt domnul preşedinte. O spun cu toată responsabilitatea: senatorul PSD Moga a fost permanent alături de Mazăre şi Nicuşor Constantinescu la jefuirea bugetului Constanţei timp de aproape două decenii şi este, fără îndoială, unul dintre vinovaţii pentru decăderea acestui important oraş al României. E o comicărie de teatru absurd ca în timp ce justiţia demantelează o mafie şi îi bagă pe jupâni la puşcărie, locotenentul lor să devină şef peste poliţie”.

Asta, cu întrebarea şoc: „Cu cine joacă de fapt domnul preşedinte?”, mi se pare delapidată de la Codrin. Şi pe el îl chinuie, dar mai artistic: „Klaus ne-a aprobat noii miniştri (cum ar veni, şi lui, vezi Doamne – n.a.). Suspect de prompt! Şi fără înjurături, „ciuma roşie” sau „penali”. Aşa cum ne obişnuise de câţiva ani. Să fie asta o primă declaraţie de dragoste?”, zice maestru iscodirilor.

Păi, se poate, domnu’ Stelian, să ne faceţi să ne punem, şi noi, întrebarea: „Oare USR (recte Stelian Ion) nu joacă, de fapt, cu PSD (recte Codrin Ştefănescu)? Că prea ciripesc acelaşi ciripit.

Ei bine, întrebările-astea electorale le înţelegem cu toţii.

Stelian Ion este, probabil, salvatorul-acuzator-de-serviciu al lui Iohannis, de când Uniunea şi-a stabilit, şi ea, candidatul la preşedinţie, în persoana lui Dan Barna.

În consecinţă, preşedintele în funcţie trebuie înfierat cu mânie useristă, cu atât mai mult cu cât ne dă ocazia.

În episodul de faţă, Iohannis a acţionat, evident, în funcţie de propriile-i interese politice. Actualul preşedinte a devenit, odată cu lansarea noii candidaturi pentru Cotroceni, „locul de dat cu capu-n gură” al tuturor celorlalţi candidaţi.

De unde să iei voturi, dacă nu de la Iohannis?!

Aşa că toţi urmează să-l atace, concertat. Ar putea face el faţă acestui soi de atac venit din partea următorilor prezidenţiabili: Barna, Tăriceanu, omul lui Ponta, Dăncilă, omul lui Băsescu?!

Greu şi cu pierderi importante.

În consecinţă, Iohannis a înţeles că, odată ajuns în al doilea tur de scrutin, dacă va fi însoţit de Dăncilă, atunci poate conta, natural, pe voturile USR-PLUS; dacă, însă, va fi acompaniat de Barna, atunci trebuie să conteze pe voturile PSD.

Chiar dacă pare neverosimil, „poporul PSD” este mai îngrozit de viitoarea prestaţie a USR-Barna, decât de aceea a lui Klaus Iohannis, pe care îl cunoaşte deja, cu bunele şi cu relele lui, cu prezenţele şi cu absenţele sale multianuale.

Aşadar, nu spunem nimic nou afirmând că nu e vorba despre nici un blat între Iohannis şi PSD, dar că preşedintele e tentat să nu şi-i pună în cap, cu asupra de măsură, pe votanţii PSD, de care, la un moment dat, e posibil să aibă nevoie.

Cu atât mai mult preferă să nu-i aţâţe orgoliile Vioricăi Dăncilă, aceea care a anunţat deja că nu vrea o campanie violentă, ci, dimpotrivă, una echilibrată şi de bun-simţ.

USR, majoră şi vaccinată, ştie şi ea, prea bine, tot acest tighel cusut pe dedesubt, şi înţelege că nu atât Dăncilă ar fi de atacat în prime-time (numărul voturilor pe care le-ar putea obţine Barna din zestrea Kiseleff-ului fiind infim, dacă nu chiar egal cu zero).

Aşa că şi PNL-ului, care a sărit ca ars după declaraţia lui Stelian Ion, ar fi bine să-i intre-n cap, în tactică şi-n strategie, că nu atât Dăncilă-PSD îi este adversar periculos, cât, mai ales USR-PLUS, şi că, în special, pe aceste coordonate este musai să contraatace.

Ceea ce mă surprinde, totuşi, în contextul „marelui război fără prizonieri”, este că USR l-a aruncat în luptă - ca să-l „sfârtece” pe Iohannis, pe tema „numirilor dezonorante” pe funcţii, ale lui Moga (omul lui Mazăre) şi Mănescu (poate pripite, într-un context de rutină, altul decât cel electoral, despre care am vorbit mai sus) –, tocmai pe unul dintre avocaţii - în sens propriu/juridic - lui Mazăre.

Iar asta nu este nici un fel de glumă, oricât de penibil ar părea. Şi nu penibil pentru că salvatorul i-a câştigat trei procese în civil salvamarului (rolul avocaţilor), ci că tocmai el se oripilează, vezi Doamne, pentru că Iohannis l-a numit în post pe un apropiat al lui Mazăre.

P.S. Între altele, Stelian Ion – după propria-i poveste -, i-a câştigat lui Mazăre un proces cu o jurnalistă (care scrisese, probabil, despre viaţa şi opera edilului Constănţean).

Consecinţa?! Contra onorariului de 500 de lei sau de euro, n-am înţeles prea bine, avocatul l-a ajutat pe edil să dea un jurnalist pe mute, ca să nu mai fie încurcat în muncă.

Dar despre ce vorbea Stelian Ion în legătură cu Mazăre? Nu cumva despre „jefuirea bugetului Constanţei de către primar, timp de aproape două decenii fiind, fără îndoială, unul dintre vinovaţii pentru decăderea acestui important oraş al României”?!

Da?! Ca să vezi apropierea dracului, domnule!    

Citește și: