Vartan Arachelian
Vartan Arachelian
2095 vizualizări 11 oct 2018

Inadecvarea comportamentală i-a prilejuit rectorului Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, Remus Pricopie, să iasă în public şi să-l acuze pe liderul stângii româneşti că ”nu are simţ democratic şi că, prin tot ce face, demonstrează că este doar un ”accident al istoriei” - atât în postura de lider de partid, cât şi în postura de coordonator din umbră, de aproape doi ani, a Guvernului României.” Dl profesor Pricopie cred că e în eroare; democraţia e întotdeauna în criză de lideri de anvergură. Poate mai îndreptăţit e când susţine că modul în care liderul PSD tratează  jurnaliştii etichetându-i drept ”tâmpiţi” arată ”dispreţul faţă de ceilalţi şi lipsa lui de măsură”.

Mutând ce e de mutat, adică dacă ziariştii i-ar fi acordat o egală atenţie şi liderului liberal, partid care e cam de multă vreme, de când e în opoziţie, în două tranşee, ar fi fost, probabil, la fel de bruftuluiţi. Când n-ai argumente, trebuie să fii domn - nu tovarăş - ca să reacţionezi convenabil. Dar nu asta e problema acum. România - şi nu numai ea! - traversează o lungă perioadă fără a avea în frunte ceea ce istoric se cheamă un ”bărbat de stat“. Mărturisesc, apelând la memorie, că aceeaşi lipsă era şi în martie 1990, când l-am vizitat pe Petre Ţuţea.

Vă redau nealterat, cu excepţia unor puncte de suspensie, motivate de spaţiu, fragmentul din discuţia pe tema valorilor liderilor în democraţie. Şi încă o precizare. Circumstanţială. Eram deja în campania electorală pentru alegerile din 20 mai, ”Duminica orbului“ şi Televiziunea Română Liberă se fandosea cu echidistanţa. De aici şi inhibiţia interviatorului.

”- Eu, în materie de democraţie n-am nicio părere personală. Mă bizui pe doi gânditori clasici. Pe Platon şi pe Aristotel. Platon susţine că trei sunt formele de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia şi democraţia. Aristotel spune că democraţia este sistemul în care fiecare face ce vrea. Şi eu am spus: ”după cum se vede.“ Iar Bergson, filozof modern, declară acest lucru: ”Democraţia e singurul sistem compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, dar are un viciu: nu are niciun criteriu de selecţiune a valorilor de conducere“.

- Şi totuşi nu e adevărat! Practica socială arată, cel puţin în democraţiile occidentale, că valorile sunt selectate până la urmă.

- Nu ştiu, eu nu vreau să ofensez Occidentul, dar nu geme de mari oameni de stat, azi.

- Asta e adevărat.

- Şi nici Statele Unite nu plesnesc de prea mulţi mari oameni de stat.

- Să nu provocăm un scandal diplomatic, nu?

- Nu, dar e real! Ceea ce înseamnă că, în democraţie, numai întâmplarea naşte un mare şef. De pildă, un mare conducător în democraţie a fost Clemenceau, care a condus primul război mondial politic.

- Şi a scos Franţa la liman...

- Nu, Europa la liman. Nu ştiu dacă el a declarat că cine, până la vârsta de 30 de ani, nu e ”progresist“, nu e de stânga şi democrat, n-are inimă, dar dacă peste 30 de ani nu e conservator, e cretin.

- Ăsta a fost Clemenceau...

- Nu eu! E cineva, nu?

- Domnule Ţuţea, înseamnă că nu puneţi un semn de egalitate între democraţie şi liberalism, nu?

- Nu. Liberalismul e aproape de gândirea aristocratică a corpului social; democraţia, nu.

- Puteţi să daţi un exemplu, din istoria noastră politică, de om care a fost liberal?

- Păi, dacă îl dau pe Ionel Brătianu, trebuie să mă ridic în picioare, dar nu pot. E aşa de mare om de stat... Nu ştiu dacă nu cumva la Versailles s-a declarat despre el că cei care dictau Tratatul de la Versailles - nu ştiu cine a spus, poate Beneş - sunt nişte balcanici, ”dumneavoastră sunteţi stăpân“. Brătianu! Cred că a fost cea mai mare conştiinţă politică europeană la Versailles. (...)

- Altfel, a fost un mediocru debatteur parlamentar, nu era un mare orator la tribuna Parlamentului...

- Dar a decis când şi cum trebuie. Când Iorga, cu orgoliul lui, îi spune lui Ionel Brătianu: ”Ce să învăţ eu de la un inginer!?“, Brătianu, care era prim-ministru, îi răspunde: ”Măsura, domnule profesor, măsura!“. Ha, ha, ha! ”Măsura, domnule profesor!“ (...) Eu am emoţii când trec prin două gări. Prin Blaj, prin Mica Romă a lui Eminescu, care ne-a relatinizat, nu? Şi prin Florica, unde-i mormântul acestui mare om. Ţin să afirm, însă, că, indiferent cine conduce Partidul Liberal astăzi, poporul român nu poate să evite liberalismul, fiindcă îi datorează crearea statului român modern şi a societăţii române moderne. Mă interesează liberalismul biruitor în Statele Unite, în Japonia, în vestul Europei. El, prin această biruinţă, devine ispititor pentru vânzoleala din spaţiul răsăritean.

- Şi totuşi, spuneaţi că Occidentul n-a dat mari valori politice.

- Actualmente.

- Atunci, cum poate acest sistem să prospere fără mari personalităţi politice?

- Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinaţie. Liberalismul favorizează corpul social: te instalezi în sistem şi n-ai încotro... În climatul creat de liberali, se poate respira spiritual şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni, (...) adică nu deranjează mecanismul gândirii dogmatice universale creştine…"

 

Citește și: