Vartan Arachelian
Vartan Arachelian
1587 vizualizări 5 oct 2018

Vineri dimineaţă, într-o reuniune modestă dintr-o clădire modernă, Reprezentanţa Uniunii Europene la Bucureşti a adus un omagiu domnului Mihai Şora, filozof şi gânditor român, om de carte deci, şi activist declarat de UE cetăţean de onoare al Europei.

De ce i-am alăturat pe cei doi într-o însoţire care ar putea să scandalizeze pe unii? Un motiv care ne roade şi nu ne dă pace, ca orice frustrare: memoria. În primul guvern postdecembrist, Mihai Şora era ministrul Educaţiei Naţionale. Şi tot el a fost primul care a inaugurat demisia de onoare din guvern. Onoarea i-o datora invaziei Bucureştiului de către ciomăgaşii reziduali ai fostei Securităţi, Mineriada din 13-15 iunie 1990.

Oricum, deşi era un guvern fesenist, ieşit de sub pulpana revoluţionarului de ocazie, Ion Iliescu, primul guvern postcomunist nu era deloc un guvern de analfabeţi; toţi erau cu instrucţia şcolară temeinic făcută. Plus performanţe demne de laudă, chiar în circumstanţele istorice date.

În contrast cu alte guverne ale stângii, gurile clevetitoare consideră actualul guvern ca fiind unul de analfabeţi funcţionali. Prestaţia doamnei Dăncilă îi contrazice energic. Oamenii aceştia, la fel ca domnia sa, ştiu carte, dar cartea lor e scrisă cu cerneală simpatică. Aţi auzit de ea? E erzaţul făcut dn suc de citrice, în care un toc înmuiat lasă urme care nu pot fi desluşite decât de cei care-i ştiu antidotul.

Doamna Dăncilă nu e naiva pe care ne feream s-o atingem fie şi cu o floare, din teama de a nu destrăma povestea Cenuşăresei ajunsă atât de sus pe scara socială. Ci e una care ştie carte, şi încă multă. Dar de pe cărţile scrise cu cerneală simpatică. Adevărurile noastre, nu doar cele de zi cu zi, ba chiar şi marile sisteme filozofice, au întotdeauna un rest neacoperit de mintea care emite judecăţi. Nu sunt adevăruri absolute, ci mai mult sau mai puţin cuprinzătoare, cu un rest datorat cotloanelor faptelor narate. ”Da, dar…“ De câte ori nu auzim această disjuncţie. Mai ales din partea celor care vor să se pună în fason! Ei îşi găsesc, din păcate, în resturile adevărurilor cvasiunanim acceptate, ştiinţa de a se opune adevărurilor limpezi ca lumina zilei. O carte născută în contrasenes. Chiar istoria e scrisă în două feluri, pe aceaşi foate de hârtie, într-un fel pe oparte, în sens contrar pe cealaltă. Cum e cam de multă vreme, între Est şi Vest.

Treaba lor, am zice, dacă ei n-ar fi învestiţi cu putere reprezentativă. Cum e doamna Dăncilă. Prestaţia ei a fost aplaudată de subalternii şi de camarazii politici. Dar deloc întâmplător, acum, de ”tovarăşii“ simbriaţi de la Kremlin.

Mihai Şora, declarat cetăţean de onoare al Europei, a citit - şi a scris pagini memorabile - chiar în timpul marşului istoriei acestui secol. În anii treizeci şi patruzeci, de exemplu, când cele două molime îndoliau Europa - bolşevismul şi fascismul - a avut o  o voce şi o gândire care s-a alăturat celor care au pus temelia Europei de azi.

După cum se vede, două personalităţi româneşti care privesc Europa în felul lor. Cineva compara discursul de la Strasbourg al doamnei noastre cu un conducător auto beat, care refuză amenda contestând Codul rutier. Oricum unul ţâfnos. Cealaltă personalitate, care a trecut de vârsta centenarului României unite, merge zilnic prin şcoli, învăţând copii să iubească Europa unită. Adăugând, deci, supravaloarea dragostei ştiinţei de carte a şcolii. Şi doamna noastră vorbeşte de dragoste. Dragostea pentru un guvern pe care l-ar iubi românii. Aşa o fi. Sau e un rest de adevăr?

Vom vedea la alegerile viitoare.

 

Citește și: