Gandul.info
Laura Cojocaru
558 vizualizări 12 sep 2018

Potrivit psihoterapeutului Constantin Cornea, există nişte mecanisme interioare care declanşează anxietatea copilului faţă de şcoală. 

Şcoala reprezintă o îndatorire socială ce poate fi percepută de copil ca o lipsă de libertate, ca o responsabilitate venită prea devreme în viaţa lui. Percepţia este direct influenţată de relaţia pe care o are cu părinţii, de modul în care aceştia se comportă unul cu celălalt, dar şi de atitudinea educatorilor sau profesorilor.

Cauzele anxietăţii copilului

  • Mediul familial. Certurile, scandalurile, divorţul sau prea mult timp petrecut de copil singur duc la lipsa dorinţei de socializare. Iar când începe şcoala, anxietatea se exacerbează tocmai pentru faptul că presupune socializare, ceea ce înseamnă deja un lucru pe care copilul îl percepe ca negativ.
  • Pregătirea copilului peste media de vârstă. Poate duce la anxietate, pentru că un astfel de copil a fost maturizat forţat, iar acum, pus în comunitate, nu îşi mai înţelege rolul sau locul.
  • Dorinţa părinţilor de a avea un copil genial şi presiunea pe care o pun pe rezultatele lui, independent de calităţile acestuia, îl pot îndepărta de şcoală. El nu se simte iubit şi apreciat pentru ceea ce poate, ba din contră: se simte stigmatizat.
  • Ameninţările: “începi tu şcoala şi o să vezi că te pun ei la punct” sau “nu o să te mai comporţi tu aşa, când vei merge la şcoală” îl determină pe copil să capete o fobie înainte de a vedea măcar despre ce este vorba.
  • Drumul foarte lung de acasă la şcoală şi invers, în care avem un copil prea mic, trezit cu noaptea în cap şi urcat în maşină sau în mijloace de transport, care îşi aude părintele blestemând traficul, guvernul, vremea sau norocul şi se simte neputincios neînţelegând ce se întâmplă, dar dezvoltând anxietate tocmai pentru că nu ştie să reacţioneze la astfel de factori.
  • Influenţa nocivă a părinţilor asupra învăţătoarei. Telefoanele date la orice oră, cerinţele individuale exagerate (“copilul meu are nevoie să”, “nu îl forţaţi prea mult”, “dacă nu are chef, lăsaţi-l în pace”)

     

De asemena, anxietatea copiilor ar putea fi determinată de neînţelegeri cu colegii sau de comportamentul învăţătoarei. Unele cadre didactice greşesc pentru că uită că lucrează cu copii. Astfel, dau teme prea grele, ţipă, se comportă agresiv, fac comparaţii exagerate, sunt lipsite de empatie şi sensibilitate.

Cum se manifestă anxietatea copilului faţă de şcoală:

  • Episoade sfâşietoare de plâns
  • Copilul se ascunde prin casă
  • Refuză să se dea jos din pat când vii să îl trezeşti
  • Te roagă să nu mergeţi şi încearcă să negocieze, oferind la schimb toate lucrurile pe care nu le-ar da în mod obişnuit, când îl rogi
  • Se plânge de tot felul de simptome fizice, dureri şi boli chiar înainte de a merge la şcoală, iar starea i se îmbunătăţeşte subit dacă accepţi să rămână acasă
  • Ameninţă că se răneşte, dacă îl obligi să meargă la şcoală

Ce trebuie să facă părinţii pentru a-i ajuta pe copii să depăşească teama de şcoală:

  • Să fie înţelegători şi să-i explice copilului că înţeleg perfect de ce nu vrea să meargă la şcoală, dar să-l asigure şi că ei şi învăţătoarea sau profesorii vor face tot posibilul pentru a-l ajuta să depăşească starea de anxietate legată de mersul la şcoală.
  • Să discute despre ce trebuie să se întâmple pentru a-l ajuta pe copil să participe şi să se simtă în siguranţă şi confortabil la şcoală.
  • Să-i spună lucruri pozitive şi încurajatoare. De exemplu, "Vei arăta cât eşti de curajos dacă mergi la şcoală, deşi îţi este greu să o faci". Acest lucru va construi încrederea copilului în sine.
  • Să ajute copilul să rămână la un ciclu rezonabil de somn şi trezire. Este foarte greu să faci un copil să ajungă la şcoală dacă este tot timpul obosit.

Citeşte mai multe informaţii despre anxietatea copilului pe CSID.

 

Citește și: