Ionel Vaduva
584 vizualizări 17 ian 2020

Astfel, fiecărui hectar cultivat cu tutun îi revin 1.569,4413 euro, cea mai consistentă formă de subvenţie pe care ţara noastră îl acordă ca Ajutor Naţional Tranzitoriu (în cazul tutunului, ANT 4) sectorului vegetal.

Prin comparaţie în ceea ce priveşte suprafeţele, în anul de cerere 2019, tutunul reprezintă a treia cea mai puţin importantă cultură pentru care fermierii români au solicitat Ajutor Naţional Tranzitoriu, după cultura hameiului, prin ANT 5. În acest caz, producătorilor de hamei li s-a alocat un plafon de 92.400 euro şi un cuantum de 400,2599 euro/ha, pentru cele 230,8 ha cultivate. În cazul culturii de cânepă (ANT 3), statul român a alocat un plafon de 6.050 euro, respectiv un cuantum de 8,9570 euro la hectar, pentru cele 679,7 ha cultivate.

Contactat de Gândul.info şi întrebat dacă confirmă numărul de hectare solicitate la plata ANT4, dar şi plafonul total, directorul general al APIA, Adrian Pintea, a declarat: „Atât s-a depus, acestea sunt; 1.055 ha, atâtea au fost. 1.656.200 euro este plafonul. Cuantumul pe hectar - 1.569,4413 euro - a rezultat din urma împărţirii plafonului total la suprafaţa determinată”.

Sumele acordate sub formă de ANT cultivatorilor de tutun ar fi trebuit să fie atractive pentru aceştia, astfel încât să obţină randamente mari la hectar, în condiţiile în care, până la data de 31 august 2019, România a exportat o cantitate de 5.480,39 tone de „Alte tutunuri prelucrate şi înlocuitori de tutun”, în valoare de 163.564.570 euro, sau doar 0.36 la sută din total exporturi, potrivit datelor din Buletinul informativ lunar nr. 8/2019 emis de Departamentul de Comerţ Exterior al Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri. Cu alte cuvinte, cantităţi mici, valoare mare. Şi asta în contextul în care, până la data de 31 august 2018, am comercializat peste graniţă doar 4.367,96 tone de „Alte tutunuri prelucrate şi înlocuitori de tutun”, la o valoare de 55.500.860 euro sau 0,12 la sută din total exporturi.

Demn de menţionat aici este şi faptul că, tot în 2019, până la 31 august, am exportat 25.330,24 tone de „Ţigări de foi, trabucuri, ţigarete, din tutun/înlocuitori”, la o valoare de 445.950.190 euro, iar până la aceeaşi dată a lui 2018 am comercializat peste graniţă doar 25.151,28 tone din aceleaşi produse, la o valoare de 385.500.650 euro.

Statisticile nu spun însă nicăieri cât anume am exportat „Tutunuri brute sau neprelucrate; deseuri de tutunuri”, ci doar cât am importat, şi anume 21.079,88 tone până la data de 31 august 2019, respectiv 18.520,50 până la aceeaşi dată a anului 2018.

Cei trei de DA: Importăm mult, producem puţin dar subvenţionăm mult

Pe lângă faptul că sunt puţini cei care cultivă tutun, situaţie reliefată şi de datele de mai sus, cei care o fac în adevăratul sens al cuvântului, iau aceeaşi sumă de bani cu aceia care recoltează doar câteva kilograme şi le predau procesatorilor. Vorbim aici de inechitatea acordării subvenţiilor în acest sector, despre care a vorbit pentru Gândul.info, Constantin Rac Hristov, administrator al singurei firme procesatoare de tutun autohton cu capital românesc.

„Singurul motiv pentru care cultivatorii de tutun români s-au reorientat este că se dă doar subvenţia pe suprafaţă, pe hectar, nu şi pe producţia obţinută; plata nu este legată de producţie în niciun fel. De aceea, cultivatorul nu mai are interes să facă tutun, plantează doar un pogon, două-trei hectare, cât pune, scoate între 30-50-200 kilograme la hectar, predă documentul că a dat mai departe tutunul, merge la APIA şi ridică aceeaşi subvenţie precum cel care a făcut 2.000 de kilograme la hectar şi care a muncit din greu să obţină această cantitate”, a afirmat Hristov. „Eu am încercat, am făcut câteva demersuri, dar n-am avut succes. Am cerut măcar o cantitate minimă obţinută, ca la soia, spre exemplu. Acolo, dacă nu faci nu ştiu ce cantitate, nu primeşti subvenţia. Pe când aici, dacă faci cinci kilograme de tutun la hectar, dau un exemplu, obţii subvenţii la fel precum cel care a recoltat 3.000 de kilograme la hectar. Cel cu 3.000 de kilograme a cheltuit şi a muncit din greu, iar cel cu cinci kilograme doar l-a plantat, a scos câteva frunze pe care le-a predat şi a luat acelaşi cuantum de subvenţie”.

Că ar trebui reglementat mult mai bine acest sector cu potenţial mare de profit este dovedit şi de această dată tot de cifrele de mai sus, şi anume de cele care exprimă majorarea cantităţilor şi valorilor în procente la exportul României de „Alte tutunuri prelucrate şi înlocuitori de tutun”. Vorbim de marfă cu valoare adăugată! Cu alte cuvinte, în cazul exportului de „Alte tutunuri prelucrate şi înlocuitori de tutun”, discutăm de o majorare de nu mai puţin de 194,71% în primele opt luni de export ale anului trecut, faţă de aceeaşi perioadă a lui 2018.

După porumb, aceasta reprezenta cea mai mare creştere de la an la an! Doar că diferă cantităţile exportate. Continuăm însă să comercializăm cantităţi uriaşe de materie primă şi doar puţină marfă procesată.

A mai rămas doar un singur procesator de tutun în România?

Constantin Rac Hristov a mai explicat pentru Gândul.info că procesatori mari de tutun din România au rămas doar multinaţionalele. Acestea importă masiv tutun procesat, mărturie stau şi statisticile din prima parte a articolului, posibil chiar marfă românească exportată de firma pe care acesta o administrează.

„Nu vindem (n.r. - tutun procesat) în România. Noi, tot ce procesăm, vindem în afară. La noi în ţară avem însă multinaţionale. Se importă masiv tutun. În România nu mai avem nicio firmă românească de ţigarete. Multinaţionalele nu se complică. Este posibil ca marfa pe care o vindem noi în afară să ajungă chiar la aceste multinaţionale. Eu nu ştiu pe ce traseu circulă (n.r. - tutunul românesc procesat) mai departe”, a mărturisit Constantin Rac Hristov. „În afară de noi, mai sunt doi procesatori de tutun pe piaţa din România, dar nu sunt români. Este o societate din Ungaria şi una din Grecia. Cele două iau tutun de la noi şi îl procesează la ei. Nu sunt autorizaţi, ci acceptaţi ca procesatori de tutun, pe când noi suntem autorizaţi de MADR ca procesatori de tutun.

Firma administrată de Hristov procesează circa 1.000 de tone de tutun românesc, anual, adică aproape două treimi din totalul obţinut în 2018 de ţara noastră. În plus, acesta a confirmat cifrele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) în ceea ce priveşte suprafaţa cultivată „între 1.000 şi 1.100 ha”, cifra reală fiind cea de mai sus, şi anume 1.055,27 ha.

În ceea ce priveşte randamentele obţinute de fermierii români, cei care cultivă în mod profesionist tutunul, aceştia reuşesc să obţină maximum 2.700 kilograme la hectar, mult sub Italia, spre exemplu.

„În Italia, producţia de tutun la hectar ajunge şi la 3.000 – 4.000 de kilograme, în timp ce la noi în ţară este o singură unitate care produce tutun Virginia şi care obţine 2.500 – 2.700 kilograme, în funcţie de an, de probleme”, a conchis Hristov.

În 2019, până la 31 august, România a importat 21.079,88 tone de „Tutunuri brute sau neprelucrate; deseuri de tutunuri” în valoare de 120.951.770 euro, adică 0,21 la sută din total importuri, faţă de aceaşi dată a lui 2018 până când am importat 18.520,50 tone tutun la o valoare de 93.014.930 euro, ceea ce reprezintă 0,17 din total importuri.

Creşterea importurilor de la an la an este de 27,9 milioane euro sau 30,03 la sută!

Importul de „Alte tutunuri prelucrate şi înlocuitori de tutun” până la data de 31 august 2019 a fost de 8.913,26 tone, la o valoare totală de 55.652.700 euro, o valoare mai mică faţă de 2018 cu 19,9 milioane euro.

Ajutorul Naţional Tranzitoriu (ANT) este o formă suplimentară de plată pe care statele membre ale Uniunii Europene (UE) o pot acorda fermierilor din sectoarele cu plăţi directe complementare.

La plata ANT, pentru anul de cerere 2019, Guvernul României a aprobat plafonul de 246.232.400 euro, bani de la bugetul de stat, prin MADR, atât pentru sectorul vegetal, cât şi pentru cel zootehnic.

Potrivit studiului Global Adult Tobacco Survey 2018 (GATS), realizat în România, 43,5% dintre românii care fumează zilnic, consumă peste un pachet de ţigări. Circa 5,6 milioane de persoane, adică 27,4% dintre români, fumează zilnic, iar vârsta medie la care românii încep să fumeze este de 17,9 ani, se mai scrie în studiul dat publicităţii anul trecut.

Eşantionul din România a cuprins 5.408 gospodării din întreaga ţară, iar 4.571 de persoane au răspuns interviului individual. Rata totală de răspuns a fost 88%, mai arată realizatorii studiului.

Conform MADR, în 2018, România a obţinut o producţie totală de tutun de doar 1410,2 tone, la un randament mediu de 1.282 kilograme la hectar, de pe o suprafaţă totală cultivată de 1.100 ha.

Pe de altă parte, datele furnizate Gândul.info de un procesator de tutun românesc arată că, pe zona de sud, de pe urma a 192 de contracte încheiate, acesta a consolidat o partidă de materie primă de 108.777 kilograme de tutun, la o producţie medie de 321 kilograme/ha şi o subvenţie pe kilogram în medie de 6,4 euro.

În contrapartidă, un singur producător, pe un singur contract, a reuşit să livreze 715.219 kilograme tutun de pe o suprafaţă recoltată de 301,65 hectare. În acest caz, producţia medie a fost de 2.371 kilograme la hectar iar subvenţia de doar 0,9 euro/kg.

De pe urma a 15 de contracte parafate pe zona Moldovei, procesatorul a consolidat un total de 40.369 kilograme de tutun recoltat de pe 52,4 ha, la o producţie medie de 770 kg/ha şi la un cuantum mediu al subvenţiei de 2,7 euro/kg.

Nu în ultimul rând, în Ardeal, cele 94 contracte au generat 98.555 kilograme de tutun, suprafaţa cultivată acolo fiind de 135,72 ha, iar subvenţia medie încasată la hectar fiind de 2,9 euro/kg.

Sursă foto: PIxabay

 

Citește și: