559 vizualizări 13 feb 2018

Mi se pare doar mie sau se răresc

Oamenii care chiar ştiu să citească şi să scrie,

Care nu doar visează, ci pot face o Românie

Care scârţâie din toate balamalele să fie altfel?

Oameni ce se trezesc dimineaţa şi chiar au ţel,

Oameni care sunt creativi, muncitori, politicoşi,

Deştepţi, cu coloană vertebrală, sârguincioşi,

Care vor familie şi o viaţă normală

Şi au aptitudini, nu doar pretenţii pe burta goală,

Care nu iau bunătatea drept prostie

ori slăbiciune,

Care când ajută un om, îl ajută pe bune,

Care stau la rând în mod civilizat,

Care pun separatorul ăla plasticat

În market, pe bandă, la casa de marcat

Şi după produsele lor pe care le-au cumpărat,

Nu doar după ale ăluia din faţă căruia nu i-a păsat.

Oameni care vor să fie soluţie, nu problemă,

Care vor să trăiască în echilibru, nu în extremă,

Care stau pe scara aia rulantă pe partea dreaptă

Şi, când vii spre lift, nu-ţi închid în nas, te aşteaptă,

Care îţi vorbesc normal deschis şi răspicat,

Cu răbdare şi transparenţă în mod civilizat,

Care nu-ţi dau în continuu într-un mod subtil

De înţeles că eşti sub ei şi-ar trebui să fii umil,

Care nu-ţi cer spagă că să-şi facă treaba

De parcă fişa postului lor e "statul degeaba"

Şi se comportă ca şi cum îţi fac o mare favoare

Iar tu eşti cel mai deranjant lucru de sub soare.

Oameni care înţeleg ce înseamnă drept de vot

Şi se preocupă de asta pentru că pot.

Pentru că neprezentarea nu transmite lipsă de alegere,

Transmite că nu-ţi pasă şi că dai trecere

Altora să decidă pentru tine

În loc să mergi şi să-l anulezi dacă crezi că n-ai cu cine.

 

Oameni cu planuri şi reuşite imense

Şi un mediu normal unde primesc recompense

Inteligenţa, dedicaţia şi inovaţia

Nu pupincurismul, şpaga şi obligaţia.

Oameni care până-şi prind trenul respectă staţia.

Oameni ce ar putea să ducă pe culmi noi naţia

Şi să fie pronunţat cu alt gând numele României.

Să fie o ţară cunoscută drept oază a omeniei,

Nu leagăn şi fabrică de hoţie şi prostie...

Oameni care chiar să-şi dorească şi să ştie

Care au răspuns la întrebarea "Ce-ţi pasă ţie?"...

 

Ăştia-s oamenii din ce în ce mai sufocaţi şi singuri,

De care proştii din jur spun că au fiţe şi figuri,

Şi desigur sunt des întrebaţi:

"Te crezi mai bun ca noi? Hai lăsaţi, lăsaţi..."

Şi în loc să spună un "DA!", cu tupeu şi asumat,

Îi lasă pe ăia care au doar un ego umflat

Să se creadă aşa. Iar ei vor să fie acceptaţi

Aşa că-şi înghit cuvintele şi stau aplecaţi.

România asta ar fi trebuit să fie a lor.

Încă sper să apuc să văd aşa ceva până mor.

Şi ei? Ăia care mai sunt? Ce fac ei? Că nu-i ok...

Dacă din calităţile mai sus enumerate

Le ai pe toate

Şi totuşi ţi-e frică şi alegi să stai în spate

Sau să pleci în alte ţări mai puţin viciate,

Devenind astfel doar un simplu imigrant

Dezrădăcinat într-un mod aberant

De nişte oameni care clar îţi sunt inferiori,

Dar care sunt antrenaţi de monştrii seniori...

N-ai făcut nimic. Ai rămas tot mic.

O fi ăsta blestemul?

E mai bine să pleci decât să rămâi?

E prostie să vrei să-ţi faci aici un căpătâi?

Încă pare o iluzie împuţinarea asta de calităţi?

Sau se duc dracului pe rând sate, oraşe, localităţi?

Nu credeţi că s-a ajuns mult prea departe

În goana asta după caimacul din lapte?

În care fără implicare într-un mod activ

România devine încet şi sigur doar un mediu nociv

Unde, dacă-ţi ştii drepturile, nu eşti de gaşcă

Şi, dacă vrei să fii acceptat, îţi trebuie obligatoriu mască,

Unde se întâmplă chestii negative într-o zi

Mai mult decât am scris eu într-un an poezii.

E rău? E bine?

Gândeşte pentru tine!

 

Citește și: