Gabriela Antoniu
64 vizualizări 18 dec 2019

Prezentăm principalele declaraţii ale actorului Marius Manole în emisiunea Marius Tucă Show: 

“Am stat o zi întreagă duminică pentru că am avut două spectacole, unul după altul. Şapte ore. A fost foarte uşor.  A fost un public bun, noi nu mai jucaserăm, eram curioşi, şi de unde mă pregătisem de un tur de forţă care o să fie… am zis mamă ce zi o să fie…”

„Eu simt, chiar de când pui piciorul pe scenă, simţi cum e în sala aia. Uneori asculţi la cabină, ştii că ai difuzorul ăla unde auzi publicul…”

„Era o linişte ca în biserică. Erau 500 de oameni care n-au scos un sunet timp de o oră 20, şi nu pentru că spectacolul era bun sau (…) pentru că ei erau educaţi într-un fel şi au venit la teatru şi nu a sunat un mobil şi pentru asta eu… n-am făcut niciodată asta, dar am simţit nevoia să spun ”oameni buni, în perioada asta în care trăim, în care toată lumea fuge, e superficială, aşa, aţi fost un public minunat”.

„Doamna Rodica Mandache, actriţă la Teatrul Giuleşti spunea că ei îi place publicul de orice fel şi ăla care o urăşte şi ăla care o iubeşte şi asta mi se pare genial să poţi să faci. Asta mi se pare, pentru că, ce se întâmplă, atunci când iubesc eşti fericit, când te urăsc şi aia e o satisfacţie. Pentru că până la urmă e o joacă”.

„Teatrul dacă e greu nu merită să-l faci. Şi o joacă serioasă, adică nu e mergem şi ne batem joc, nu, intrăm şi jucăm cât putem de serios. Chiar pe viaţă şi pe moarte uneor”.

„Şi eu nu sunt împotriva râsului la teatru, eu sunt de acord să facem comedii şi să facem comedii bune. Cu asta sunt de acord. Comediile bulevardiere n-au stricat pe nimeni, o comedie romantică bună n-a stricat pe nimeni şi vorba doamnei Oana Pellea, decât să vezi un Shakespeare mai bine o telenovelă bună”.

„Apropo de public, că spuneam de publicul care te urăşte, de ce-i interesant, ştii, pentru că, uite, jucăm acum Trei surori şi Trei surori al lui Afrim care este cu totul altfel decât se aşteaptă oricine… Uite, n-am ochelari că îmi puneam şi eu… şi simţi rezistenţa din sală, o simţi o simţi la prieteni adică simţi prieteni care au venit şi sunt…Mor după asta. Din când în când, la vreo zece spectacole, îmi face rău, că se adună, se adună, se adună şi clachez”.

„Vreo zece reprezentaţii rezist şi chiar mă amuz înăuntrul meu şi mă bucur şi îi văd în sală cum se chinuie şi cum nu ştiu cum să reacţioneze şi se gândesc ce-o să le spun la final cum o să facă, le văd toate astea în timp ce joc, le văd”.

„Viforul e un spectacol în care te lupţi cu publicul şi îmi face mare plăcere.  E un spectacol greu pentru public dar mie îmi place asta, îmi place că nu le place tot timpul. De ce, pentru că vin să vadă Viforul…Şi văd unul care intră îmbrăcat contemporan care vorbeşte, nu declamă vorbeşte pe acolo şi el, na, bem, arătăm un Ştefăniţă care nu coincide cu ce au ei din istorie sau au fost profesori care s-au ridicat şi au zis ce face, ce îi învăţăm pe tineri, păi acum, Ştefan cel Mare n-a fost chiar şi sfânt”.

„Eram în Pădurea spânzuraţilor, mă uitam într-o seară… Ştii, ăsta eu l-am numit spectacolul generaţiei mele pentru că nici nu ştii cine e cel mai în vârstă de acolo, cred că Vitalie Bichir, în afară de doamna Purja care cântă şi cântă splendid. Ştii, mă uitam într-o seară, era o linişte pe scenă, Marius, şi un calm şi o…, nu ştiu, şi am văzut, prima dată poate, o generaţie aşezată şi o generaţie…care îşi făcea profesia cu adevărat, liniştită, fără să vrea să demonstreze, fără să vrea să epateze, spunând o poveste, fiecare îşi vedea de treaba lui foarte…”

„E şi siguranţa pe care ţi-o dă regizorul. Dacă e să mă întrebi pe mine. Adică atât de tare cât te iubeşte regizorul şi crede în proiectul ăla şi în spectacolul ăla atât de tare îţi dă voie ţie să înfloreşti. e şi siguranţa pe care ţi-o dă regizorul. Dacă e să mă întrebi pe mine. Adică atât de tare cât te iubeşte regizorul şi crede în proiectul ăla şi în spectacolul ăla atât de tare îţi dă voie ţie să înfloreşti. Să-l faci să ajungă în partea lui de sus, în partea lui cea mai bună, în partea lui în care nici măcar mama lui sau el nu credea vreodată că o să poată să facă în felul ăla. Adică să te surprindă pe tine, să termini premiera şi să spui, Doamne, eu am făcut lucrurile astea? Eu am putut să ţin patru ore, eu am putut să fac…?”

„Eu lucrez foarte bine cu Radu Afrim. Nu sunt deloc încorsetat, toată lumea spune că e un regizor foarte dur, pentru mine nu e deloc, ştiu tot timpul când mă ceartă că are dreptate, îi mai răspund eu, dar niciodată nu mă supăr pentru că ştiu că are un ochi care vede exact ce trebuie şi mai ştiu un lucru, am siguranţa faptului că orice prostie fac el o va lăsa în spectacol dacă trebuie. Dacă nu trebuie, ea nu va fi în spectacol”.

Prezentăm interviul integral:

Marius Tucă: Bun găsit oameni buni la o nouă emisiune, ediţie specială cu un invitat special, îmbrăcat foarte frumos, daţi şi invitatul să-l vadă toată ţara, să-l vadă în direct ce frumos e îmbrăcat. Domnul Marius Manole din Iaşi.

Marius Manole: Din Iaşi, da.

Marius Tucă: Stabilit în…

Marius Manole: În capitală.

Marius Tucă: De mai bine de…

Marius Manole: 16 ani, 2003.

Marius Tucă: Deja?

Marius Manole: 2003-2004, nu ştiu exact că eu nu eram chiar bine când am venit.

Marius Tucă: Nici acum n-aş putea să… Ai ultimul tip de telefon?

Marius Manole: Am totul de ultimul tip.

Marius Tucă: Nu, ăsta cu trei camere?

Marius Manole: Da, da.

Marius Tucă: Incredibil.

Marius Manole: Ai şi tu?

Marius Tucă: Păi da. Eu am primit de aici, s-a dat din partea firmei.

Marius Manole: Şi eu tot de la Teatrul Naţional.

Marius Tucă: Da, ţi-a dat Caramitru direct, ţi-a dat ţie telefon.

Marius Manole: Vorbeşti, vezi? Chiar are grijă, nu fii. Dar spune-mi unde dau pe…

Marius Tucă: Dar nu mai sunteţi certaţi?

Marius Manole: Vai, se poate, domnul Tucă, suntem într-o emisiune la care se uită (?). Bună seara.

Marius Tucă: Mai sunteţi certaţi?

Marius Manole: Suntem, suntem.

Marius Tucă: Sunteţi certaţi, nu?

Marius Manole: Dar când e vorba de profesionalism…

Marius Tucă: Există o cale de împăcare sau…?

Marius Manole: Demisia.

Marius Tucă: Ce drăguţ…

Marius Manole: A mea, demisia mea.

Susţin două mandate la conducerea unui teatru, cu condiţia în care să treci de un examen corect

Marius Tucă: Între voi, totuşi, adică eşti unul dintre actorii importanţi ai Teatrului Naţional, iar nu poţi să spui despre Caramitru, că tot am intrat în emisiune, că nu e un director de teatru de când e el directorul TNB.

Marius Manole: Absolut, nu poţi să spui despre el că nu e un actor mare şi nu poţi să spui absolut nimic.

Marius Tucă: Vorbim în calitate de director de teatru deocamdată.

Marius Manole: În calitate de manager consider că 16 ani e un pic cam mult. Şi 18 ar fi şi mai mult şi 24…

Marius Tucă: Dar când au fost la alţii 20 n-ai zis nimic.

Marius Manole: Care a fost 20?

Marius Tucă: Care a fost.

Marius Manole: Păi dar cine a fost?

Marius Tucă: Dumnezeu să-i ierte, cum, au fost…

Marius Manole: Nu.

Marius Tucă: Au fost la alte teatre, nu vorbesc de Teatrul Naţional.

Marius Manole: N-a avut. 12 ani.

Marius Tucă: Şi la Mic?

Marius Manole: La Mic cine a fost, că nici nu mai ştiu.

Marius Tucă: Care a fost. Cam peste tot, Marius au fost.

Marius Manole: Păi, asta e o problemă. Eu asta spun.

Marius Tucă: Păi asta e o discuţie, dar nu crezi că asta ar trebui reglementată prin lege?

Marius Manole: Ba da. Dar ştii că ea a fost reglementată dar că legea a fost schimbată de către domnii?

Marius Tucă: Păi doar nu am schimbat-o noi până la urmă.

Marius Manole: Nu, ei au schimbat-o

Marius Tucă: Eu cred, şi am mai vorbit amândoi despre asta că în orice funcţie de felul ăsta trebuie să fie două mandate, cel mult. Părerea mea.

Marius Manole: Şi părerea mea la fel.

Marius Tucă: Dacă nu cumva doar unul.

Marius Manole: Bun, hai să spunem că eşti excepţional…

Marius Tucă: Bun, şi două mandate, dacă mandatul e să stai 10 ani într-o funcţie Marius…

Marius Manole: Nu, două mandate cu condiţia în care să treci de un examen corect. Adică după primul mandat dacă dai un examen corect.

Marius Tucă: Nu, asta cu examenul ştii că la noi în România nu funcţionează.

Marius Manole: În România nu funcţionează, aşa e.

Marius Tucă: Nu ştiu, prin lege trebuie reglementat, hai să spunem două mandate.

Marius Manole: Două mandate, aşa zic şi eu, doar că uite că nu se poate.

Marius Tucă: Păi da, dar 16 ani e destul spui tu, alţii spun că nu e destul.

Marius Manole: Păi cine să spună că nu e destul? Tot ei între ei spun că nu e destul.

Marius Tucă: Aş putea să spun şi eu, de exemplu. Ca să fiu în opoziţie cu tine.

Marius Manole: Exemplul lor este tot timpul domnul Ciulei şi ne spune aşa, dacă ar fi fost domnul Ciulei aţi fi spus…

Marius Tucă: Asta e un altfel de exemplu sau să spunem excepţia care confirmă regula.

Marius Manole: Exact, degeaba le spui că domnul Ciulei nu mai e şi un nou Ciulei încă nu s-a născut că nu o să te creadă şi atunci, asta e, luptăm, mergem mai departe.  

Marius Tucă: Luptăm… Ce lupţi? Că eşti într-o luptă mută tu, surdă.

Marius Manole: Surdă. Nu m-aude nimeni. Asta e, na, o să mergem mai departe, e greu, e complicat de schimbat totul.

Marius Tucă: Da, dar aici e o chestie care ţine cumva, nu neapărat de moralitate, şi aici aş vrea să discut cu tine, faptul că Ion Caramitru a crezut de la bun început în Marius Manole, în actorul Marius Manole. Şi tu aici separi lucrurile, nu, că sunt actor şi mi-am făcut treaba.

Marius Manole: Păi nu e vorba de asta, dumnealui susţine şi probabil că pe bună dreptate într-un fel, zice pe timpul el a devenit, eu l-am ajutat, eu l-am lăsat, eu l-am…

Marius Tucă: Păi, poate să spună asta.

Marius Manole: Păi dacă eu spun despre tine Marius, eu ţi-am dat voie să fii Marius, înseamnă că puteam să nu-ţi dau voie.

Marius Tucă: Ştii că adevărul e undeva la jumătate, la mijloc.

Marius Manole: Eu cred că dumnealui a făcut o treabă pe care trebuia să o facă orice manager, o treabă normală.

Marius Tucă: E adevărat.

Marius Manole: A sprijinit un actor al teatrului lui.

Marius Tucă: Aşa cum trebuie sprijinit orice actor care e bun, care e valoros şi aşa mai departe.

Marius Manole: Asta noi nu-i putem reproşa…

Marius Tucă: Nu, noi vorbeam despre tine, nu vorbeam despre principii generale.

Marius Manole: Eu fug un pic de…

Marius Tucă: De ce?

Marius Manole: Nu fug, nu fug, glumesc.

Marius Tucă: Fugi de subiect. N-ai nicio şansă pentru că te prind.

Marius Manole: Suntem la Marius Tucă Show, adică…

Marius Tucă: Suntem, suntem din fericire, bine că nu suntem în altă parte. La ce emisiune ai mai participat?

Marius Manole: O, eu particip la multe emisiuni Marius…

Marius Tucă: Radio Cultural…

Marius Manole: Mai multe care nu se văd… de puţini oameni…

Marius Tucă: Şi noi suntem pe net, până una alta, că Mediafax.ro, Smart TV este la începuturi…

Marius Manole: Sunteţi şi pe Gândul.

Marius Tucă: Mai suntem pe Gândul? Nu mai ştiu că…

Marius Manole: Da, sunteţi şi pe Gândul.

Ei îşi iau toate astea ca un regat … tu îţi dai seama să vii în fiecare zi într-un birou timp de 16 ani?

Marius Tucă: Suntem pe toate site-urile şi audienţa este exact ceea ce trebuie în momentul ăsta, audienţă pe care nu o au televiziuni care sunt pe cablu.

Marius Manole: Revenind la subiectul… la întrebarea ta, da, în timpul… era să spun în timpul domniei lui…

Marius Tucă: Ce şti atât de… ce vrei spui în timpul domniei lui?

Marius Manole: Păi că am în cap asta că…

Marius Tucă: Că e o domnie…

Marius Manole: Da, că ei îşi iau toate astea ca un regat, adică… tu îţi dai seama să vii în fiecare zi într-un birou timp de 16 ani? Îţi dai seama că te simţi ca acasă şi ţi se pare

Marius Tucă: Păi îţi dau eu răspunsul, eu am fost şef ziar 22 de ani.

Marius Manole: Aşa. Păi nu erai ca acasă? Erai acasă.

Marius Tucă: Dar fiecare zi e alta, fiecare zi e altceva.

Marius Manole: Eu vreau să spun că la un moment dat oamenii din jurul tău, tu, nu mai apare… toată lumea începe să te cunoască, îţi ştie hachiţele.

Marius Tucă: Vrei să fii director?

Marius Manole: Niciodată. Niciodată.

Marius Tucă: Pe cine ai vedea tu, să spunem, director la TNB?

Marius Manole: Habar n-am.

Marius Tucă: Păi nu, nu, nu, stai un pic. Nu poţi să spui în momentul ăsta că nu există o lege, nu are de ce să plece Caramitru. Mai ales că eu cred că s-au făcut spectacole mari de când e el director la TNB.

Pentru ei, Pădurea spânzuraţilor, care e un spectacol mare după gustul meu e un rateu pentru alţii. Chiar pentru critici.

Marius Manole: S-au făcut spectacole mari, în 16 ani s-au făcut vreo şapte.

Marius Tucă: Păi, tot e bine, unul pe an…

Marius Manole: În 16 ani?

Marius Tucă: Unul la doi ani.

Marius Manole: Bine şi acum spectacol mare să vedem cine ce hotărăşte, că şi aici meseria asta e subiectivă pentru că pentru ei Pădurea spânzuraţilor, care e un spectacol mare după gustul meu e un rateu pentru alţii. Chiar pentru critici.

Marius Tucă: Cine a zis asta?

Marius Manole: Iartă-mă, dar sunt critici care…

Marius Tucă: Eu nu am auzit pe nimeni care să spună asta.

Marius Manole: Ba eu am auzit, îţi dau un nume, Ileana Lucaciu care este un critic, de exemplu, a scris că nu…

Marius Tucă: Eu toţi oamenii cu care am vorbit şi oamenii care sunt în teatru, nu am pretenţia să mă pricep, dar cred că sunt un bun spectator, mie mi se pare, merge acolo înspre capodoperă cu toată dragostea…

Marius Manole: Ce vreau să spun este că e o meserie extrem de subiectivă şi că asta cu spectacolele mari…

Marius Tucă: Marius, în lumea ta actorii trebuie să ştie care sunt spectacolele mari, importante, să ştie care sunt spectacolele care contează, hai să nu ne… şi ştii la fel de bine chestia asta.

Marius Manole: Da, într-un fel.

Marius Tucă: Richard al III-lea e un spectacol mare?

Marius Manole: Pentru mine da, pentru alţii nu.

Marius Tucă: Pentru tine pentru că ai rolul principal.

Marius Manole: Păi…

Marius Tucă: De ce ai ignorat ultimul masaj? Nu ne mai cunoaştem?

Marius Manole: Ce mi-ai scris?

Marius Tucă: Ţi-am scris să rămâi aşa, să nu scoţi cocoaşa după spectacol.

Marius Manole: Nu mai… nu eram eu…

Marius Tucă: Nu erai tu?

Marius Manole: Mi-ai scris imediat după spectacol?

Marius Tucă: Nu, ţi-am scris atunci când îţi puneai cocoaşa când te pregăteai de spectacol.

Marius Manole: A, eram deja intrat în…

Marius Tucă: Dar ştii că ţi se potriveşte, ţi-am zis, nu? Că ar fi bine să rămâi cu ea.

Marius Manole: Vedeţi, de asta nu vreau eu.. pot să mă ridic să…?

Am stat o zi întreagă duminică pentru că am avut două spectacole, unul după altul. Şapte ore. A fost foarte uşor

Marius Tucă: În spectacolul pe care îl recomand Marius e atât de în rolul ăla încât se cam ard ceilalţi din jurul tău, cu vreo două trei excepţii, cu toată prietenia  pe care ţi-o port.

Marius Manole: E normal, e rolul principal, mă rog, nu e un subiect…

Marius Tucă: Ba e, e un subiect pentru că eu cred că trebuie să păstrezi cocoaşa, măcar o zi după… să mai stai cu ea.

Marius Manole: Am stat o zi întreagă duminică pentru că am avut două unul după altul.

Marius Tucă: A, da? Dar cum, de ce ai avut două?

Marius Manole: O reprezentaţie de la 11 şi o reprezentaţie de la 19.

Marius Tucă: Şi cum e asta? Să joci două spectacole aproape şase ore, nu, împreună?

Marius Manole: Nu.

Marius Tucă: Opt ore?

Marius Manole: Şapte ore.

Marius Tucă: Cum e să joci şapte ore într-o zi?

Marius Manole: Marius, vrei să spun ceva? A fost foarte uşor.

Marius Tucă: De ce?

Marius Manole: Nu ştiu. A fost foarte uşor.

Marius Tucă: A, tu eşti genial şi atunci lucrurile ţi se par…

Marius Manole: Nu, a fost uşor. A fost un public bun, noi nu mai jucaserăm, eram curioşi, şi de unde mă pregătisem de un tur de forţă care o să fie… am zis mamă ce zi o să fie…

Marius Tucă: Şi ţi s-a părut uşor.

Marius Manole: Şi mi s-a părut uşor.

Marius Tucă: Ştii ce zicea Nicul Alifantis la ultima emisiune, bănuiesc că nu ai văzut-o pentru că tu ai şi foarte multă treabă, ai şi roluri multe şi intri şi în personaje foarte greu şi nu mai poţi să intri la loc în pielea ta care, oricum, este afurisită şi cu bube şi cu asta… ştim. Păi când ai venit la mine şi aveai… ce era aia, cred că era ceva veneric când ai venit ultima dată. Spunea, spectacolul poate să fie uşor sau greu în funcţie de publicul din sală şi în primele momente când cânţi o piesă, în cazul lui, două, vezi ce fel de public ai în sală. Dacă e un public bun, un public care te aşteaptă, care vrea să fie acolo sau, dimpotrivă, un public care să te obosească şi să… simţi asta?

Marius Manole: Da. Eu simt, chiar de când pui piciorul pe scenă, simţi cum e în sala aia. Uneori asculţi la cabină, ştii că ai difuzorul ăla unde auzi publicul…

Marius Tucă: Şi-ţi dai seama după murmur, incredibil.

Marius Manole: Şi-ţi dai seama după murmur dacă e un public care a venit la teatru ca să se bucure sau a venit doar ca să se distreze. Am fost acum la Braşov şi am jucat un spectacol În ploaie, a fost foarte greu pentru mine…

Marius Tucă: Vom vorbi despre el, n-am apucat să-l văd.

Marius Manole: Vreau să spun Marius că era o linişte ca în biserică. Erau 500 de oameni care n-au scos un sunet timp de o oră 20, şi nu pentru că spectacolul era bun sau…

Marius Tucă: Incredibil.

Marius Manole: Nu, pentru că ei erau educaţi într-un fel şi au venit la teatru şi nu a sunat un mobil şi pentru asta eu… n-am făcut niciodată asta, dar am simţit nevoia să spun ”oameni buni, în perioada asta în care trăim, în care toată lumea fuge, e superficială, aşa, aţi fost un public minunat”. Ştii cum îi cerţi, aţi avut telefoane cred că uneori trebuie să-i şi lauzi, ştii?

Marius Tucă: Da, mi se pare un gest extraordinar şi mai ales ştii, uneori vorbeşti despre nişte reguli, că n-ai voie să spui, că doar pilea, ca actor… Nu. S-a terminat spectacolul poţi să vorbeşti cu ei.

Marius Manole: Ai voie orice, bineînţeles.

Marius Tucă: Nu, dar ştii că există chestia asta?

Marius Manole: Depinde ce spui. Mă rog, ei au plătit până la aplauze.

Marius Tucă: În timpul spectacolului mai puţin, asta nu-mi place…

Marius Manole: Asta nu, dar până la aplauze, după ce s-a terminat spectacolul…

Marius Tucă: Nu, că mai colegi care încep să spună opreşte ăla… mergi mai departe, treci, acoperi…

Marius Manole: E, uneori e foarte greu, eram într-un spectacol cu domnul Rebengiuc şi a sunat un telefon de cinci ori şi la un moment dat s-a ţinut, s-a ţinut, s-a ţinut şi a spus ”opriţi vă rog telefonul ăla că ne-aţi scos din minţi”.

Marius Tucă: Pentru că era Rebengiuc, pentru că era Rebengiuc. Dar apropo de stare şi de asta, ştii că poate fi cu dus întors, cu două tăişuri, mi-aduc aminte, Florin Piersic şi Emilia Popescu, Străini în noapte, la Caracal, la deschiderea teatrului. Şi i s-a făcut rău aproape pentru că publicul nu reacţiona. De ce? Pentru că de ani de zile nu se mai jucase nimic acolo, şi e vorba de Florin Piersic, şi era spectacol unde erau replici spumoase, adică… băi, şi nimic, nu primea nimic în schimb apropo de un public prea cuminte, şi la un moment dat i s-a făcut rău, abia a putut să continue spectacolul că nu primea nimic de acolo. Ţi s-a întâmplat?

Marius Manole: Mi s-a întâmplat, dar mi s-a întâmplat atunci când nu eram eu bine. Dacă eu sunt bine pot să am în faţă şi o piatră.

Marius Tucă: Deci pleacă tot de la starea ta.

Marius Manole: Da, de la starea şi de la siguranţa ta. Uite, veneam acum, şi de asta o iubim şi o să…, pe doamna Mandache…

Marius Tucă: Nu ştiu cine e…

Marius Manole: Doamna Rodica Mandache, actriţă la Teatrul Giuleşti…

Marius Tucă: În vârstă, un pic…

Marius Manole: Nu, nu în vârstă, nu, nu, roşcovană…

Marius Tucă: Plinuţă un pic? Seamănă cu Vasilica Tastaman sau cu…

Marius Manole: Nu, nu seamănă nimeni. Care spunea că ei îi place publicul de orice fel şi ăla care o urăşte şi ăla care o iubeşte şi asta mi se pare genial să poţi să faci. Asta mi se pare, pentru că, ce se întâmplă, atunci când iubesc eşti fericit, când te urăsc şi aia e o satisfacţie. Ştii, noi jucăm, am avut acum o premieră la Teatrul Naţional…

Marius Tucă: De ce să fie satisfacţie?

Marius Manole: Pentru că până la urmă e o joacă.

Marius Tucă: Pentru că tu priveşti în joacă, Marius. Şi am citit un interviu de-al tău dai destul de rar interviuri şi atunci când le dai puţine sunt reuşite, dar, mă rog…

Marius Manole: Mă rog, facem eforturi…

Teatrul dacă e greu nu merită să-l faci. Şi o joacă serioasă, adică nu e mergem şi ne batem joc, nu, intrăm şi jucăm cât putem de serios. Chiar pe viaţă şi pe moarte uneori.

Marius Tucă: E ok, ştiu, e greu să-ţi aduni gândurile şi n-ai nici timp vorbeai despre chestia asta şi mi-a plăcut foarte tare. Dragii mei, până la urmă mie îmi place să mă joc, de aia fac, şi nu mă mai joc, şi nu mai sunt eu şi e greu şi vreau să mă las şi aşa mai departe.

Marius Manole: Teatrul dacă e greu nu merită să-l faci.

Marius Tucă: Şi de multe ori uităm chestia asta, că teatrul e o joacă. O joacă frumoasă în sensul cel mai frumos şi filosofic, până la urmă.

Marius Manole: Şi o joacă serioasă, adică nu e mergem şi ne batem joc, nu, intrăm şi jucăm cât putem de serios. Chiar pe viaţă şi pe moarte uneori.

Marius Tucă: E adevărat, dar spune-mi te rog de unde chestia asta că trebuie să mergem la teatru, hai să nu spun să ne hăhăim, băi, să mergem să ne distrăm. Ştii că de multe ori mă roagă oameni pentru că ştiu că am legătură cu fenomenul şi vorbind la radio, făcând radio împreună doi ani şi ceva , vorbim despre teatru, vreau şi eu, recomandă-mi un spectacol ca să merg să râd. Adică obligatoriu vor să meargă undeva să râdă. De ce?

Marius Manole: Pentru că probabil viaţa noastră e prea tristă şi prea pe fugă şi prea… nu-ţi oferă prea multe satisfacţii şi poate că ai nevoie de asta… Nu pot să-ţi răspund la întrebarea asta şi eu nu sunt împotriva râsului la teatru, eu sunt de acord să facem comedii şi să facem comedii bune. Cu asta sunt de acord. Comediile bulevardiere n-au stricat pe nimeni, o comedie romantică bună n-a stricat pe nimeni şi vorba doamnei Oana Pellea, decât să vezi un Shakespeare mai bine o telenovelă bună.

Marius Tucă: Şi asta e adevărat. Da, dar au ajuns unii sclifosiţi în lumea asta, domnule, nu mai putem să facem o comedie, sau nu putem ,să punem un teatru bulevardier…

Marius Manole: E treaba lor…

Marius Tucă: Dineu cu proşti e un astfel de spectacol şi de câţi ani se joacă cu sala plină.

Marius Manole: De prea multe ori. De mult prea multe ori.

Marius Tucă: Da, ştiu e vorba de Ion Caramitru şi…

Marius Manole: Nu numai de asta, dar în general la Teatrul Naţional dacă iei…

Marius Tucă: Dânsul a fost la revoluţie, nu?

Marius Manole: Îmi pare rău că n-am fost că n-aveam vârstă, că dacă aveam vârsta lângă el eram. Eram Caramitru, eu şi Dinescu.

Marius Tucă: Da, ştiu, tu ţineai steagul.

Marius Manole: Da, eu eram pe TAB.

Marius Tucă: Nu, tu erai în locul lui Gelu Voican Voiculescu dar fără barbă.

Marius Manole: Fără barbă, nu, îţi spun, eram… de la Iaşi veneam. Nu, glumim, dar… Da, totuşi şi spectacolul ăsta în exces cumva se confundă cu Teatrul Naţional. Or Teatrul Naţional nu e numai asta.

Marius Tucă: E adevărat.

Marius Manole: Sunt doi mari artişti, mari actori amândoi.

Marius Tucă: Teatrul Naţional înseamnă şi Pădurea spânzuraţilor.

Marius Manole: Teatrul Naţional… în urma scandalului se joacă destul de mult şi Pădurea spânzuraţilor.

Marius Tucă: Deci tu faci scandal să joci mai mult, asta e…

Marius Manole: Doamne fereşte, dacă aş putea, de cele mai multe ori aş face scandal să nu joc atât, dar… Dar apropo de public, că spuneam de publicul care te urăşte, de ce-i interesant, ştii, pentru că, uite, jucăm acum Trei surori şi Trei surori al lui Afrim care este cu totul altfel decât se aşteaptă oricine… Uite, n-am ochelari că îmi puneam şi eu… şi simţi rezistenţa din sală, o simţi o simţi la prieteni adică simţi prieteni care au venit şi sunt…

Marius Tucă: Şi ţie îţi place asta…

Marius Manole: Mor după asta. Din când în când, la vreo zece spectacole, îmi face rău, că se adună, se adună, se adună şi clachez.

Marius Tucă: Stai puţin că nu s-a jucat Trei surori, s-a jucat… în general spectacole de felul ăsta.

Marius Manole: Cam aşa. Vreo zece reprezentaţii rezist şi chiar mă amuz înăuntrul meu şi mă bucur şi îi văd în sală cum se chinuie şi cum nu ştiu cum să reacţioneze şi se gândesc ce-o să le spun la final cum o să facă, le văd toate astea în timp ce joc, le văd.

Marius Tucă: Adevărul e că am fost şi eu la spectacole şi jucau prieteni acolo, nu vorbesc despre tine, că ţie puteam să-ţi spun a doua zi sau să vorbim, da, şi nu ştiam ce să le scriu şi aşteptau ceva…

Marius Manole: Dar de ce trebuie să le spui ceva?

Marius Tucă: Până la urmă am ales că nu spun nimic.

Marius Manole: Da. E cel mai cinstit.

Marius Tucă: Ştii care e un răspuns sau un mesaj care răspunde cumva la chestiunea asta? Spui, interesant.

Marius Manole: Da, da. Sau intri în cabină, ştii că noi mai avem…, intri în cabină şi tot nu ştii ce să spui colegilor şi intri şi faci (exclamaţie) şi ieşi.

Marius Tucă: Şi nu spui nimic.

Marius Manole: Nu spui nimic că nu ştii băi, i-a plăcut, nu i-a plăcut?

Marius Tucă: Asta e bună.

Marius Manole: Sau, măi, sunteţi ceva… şi gata, ai plecat.

Marius Tucă: Dar chestia asta cu interesant, când îmi spune ceva mie că am făcut eu ceva interesant mă scoate din minţi. Dar la alţii ţine. E interesant ce? Interesant e un fel de ciudat până la urmă. Adică e ciudat ce ai făcut.

Marius Manole: E ceva ce poate n-a înţeles. Interesant.

Teatrele particulare nu prea mai există. Ştii, noi am vrut să facem un teatru şi nu l-am făcut

Marius Tucă: Bine vorbim de… Joci în multe spectacole şi la Teatrul Naţional şi la Bulandra, joci şi în teatrele particulare şi nu prea… că aici ştii cel mai bine să dai definiţia unui… nu prea este…

Marius Manole: Teatrele particulare nu prea mai există. Ştii, noi am vrut să facem un teatru şi nu l-am făcut.

Marius Tucă: Avem timp, suntem tineri.

Marius Manole: Nu sunt săli de spectacole.

Marius Tucă: Am căutat, în tot timpul ăsta am căutat. E greu.

Marius Manole: Şi eu caut şi e foarte complicat.

Marius Tucă: Spune-mi care sunt spectacolele în care joci acum care sunt apropiate de însemni tu, de ce eşti tu uite că mi-am notat aici hârtie.

Marius Manole: Din fericire acum chiar am să-ţi spun. Înainte n-aş fi avut să-ţi spun.

Marius Tucă: Uite, mi-am notat chiar aşa: Rolurile în care eşti tu şi personalitatea ta artistică este reprezentată aproape de ideal?

Marius Manole: O, dar ce întrebare complicată. Păi m-ai pierdut.

Marius Tucă: O oră am stat să o scriu.

Marius Manole: Ferească… Cu dicţionarul. Încă o dată, te rog.

Marius Tucă: Ce?

Marius Manole: Cu dicţionarul, pentru mine zic.

Marius Tucă: Da, am încercat să găsesc cuvinte ca să înţelegi tu întrebarea.

Marius Manole: Sunt jignit, noroc că iau bani pentru interviul ăsta. Bun. Am Pădurea spânzuraţilor, unde joc conştiinţa şi s-a nimerit atât de…

Marius Tucă: Şi e atât de frumos ăla şi ţi se potriveşte atât de tare.

Marius Manole: Mie, da şi spectacolul e aşa… După care Trei surori, Richard III, Viforul al lui Alexandru Dabija.

Marius Tucă: Da, n-am apucat să-l văd. Se mai joacă?

Marius Manole: Da, da, da chiar îl jucăm în ianuarie.

Marius Tucă: Aici te-am auzit spunând…

Marius Manole: Asta chiar eram la radio când îl făceam…

Marius Tucă: Da, da, da când repetai. Mi-ai zis de multe ori că oamenii nu înţeleg spectacolul ăsta.

Marius Manole: Iarăşi e un spectacol în care te lupţi cu publicul şi îmi face mare plăcere.

Marius Tucă: De ce?

Citește mai departe:

Citește și: